ArttFill
Bun Venit!!
Navigare
Subiecte similare
Ultimele subiecte
» !!!BIZAR!!
Mier Mar 17, 2010 7:18 pm Scris de FyZzY

» >>>funny<<<
Dum Mar 14, 2010 7:52 am Scris de FyZzY

» POVESTI de GROAZA
Vin Mar 12, 2010 9:41 am Scris de FyZzY

» !==Desen==!
Mier Mar 10, 2010 7:46 pm Scris de lasss666

» vampiri-pareri si idei :D
Dum Mar 07, 2010 9:03 pm Scris de Raven

» the Illusionist locked
Dum Mar 07, 2010 9:02 pm Scris de Raven

» Ce melodie asculti acum?
Dum Mar 07, 2010 8:59 pm Scris de Raven

» CRISS ANGEL
Dum Mar 07, 2010 8:58 am Scris de FyZzY

» ==jocuri==
Sam Mar 06, 2010 11:12 am Scris de lasss666

Septembrie 2014
LunMarMierJoiVinSamDum
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     

Calendar Calendar

Conectare

Mi-am uitat parola

Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]


Recordul de utilizatori conectati a fost de 6, Vin Ian 31, 2014 6:32 pm
Statistici
Avem 24 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: deeath

Membrii nostri au postat un numar de 445 mesaje în 32 subiecte
Top postatori
FyZzY (188)
 
Admin (149)
 
lasss666 (74)
 
Raven (38)
 
DarkShadow (25)
 
StatiX (12)
 
Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ (9)
 
sorryk (2)
 
termopan (1)
 
morgen (1)
 

Navigare

POVESTI de GROAZA

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Dec 12, 2009 6:13 pm

Era o noapte friguroasa de toamna , vantul batea puternic si in valtoarea lui ,zbuciuma o multime de frunze aramii. Tot orasul zacea sub o tacere crunta, strazile erau luminate vag , de colo-colo cate`o lampa.
Totul era adormit sub luna care statea teapana deasupra intregii omeniri. Pe o alee intunecata, a unui parc , in intuneric, pe o banca de la capatul strazii,statea o fata.
Avea parul negru,ochii caprui inchis, pielea ei era palida, se asemana cu zapada… era singura pe acea banca. Vantul batea usor, iar parul ei era purtat de adierile reci ale vantului. Statea ghemuita, imbratisandu`si picioarele, privind intr`o directie necunoscuta. Era nemiscata, daca treceai pe langa ea aveai impresia ca este o statuie de ceara.
In acea seara, la miezul noptii, un tanar era in trecere pe aleea de langa parc. Era ceva ce se intampla foarte rar, deoarece in acel oras, la miezul noptii toata lume dormea. Aceasta dintr`un singur motiv.
Se zvonea ca, la miezul noptii, cimitirul orasului este invadat de spiritele oamenilor omorati in urma unui mare razboi. Spiritele bantuiau de mai bine de o mie de ani, razbunandu`se pe localnici, acestia fiind neamul invingator, care i`au inchis in lagare si i`au omorat pe vechii localnici. Construindu`si alte case pe fundatiile celor vechi.
Astfel stand lucrurile “povestea spiritelor neodihnite” a fost transmisa din mosi-stramosi, ajungand in prezent o mare legenda a acestui oras. Din acest motiv la apus, localnici intrau in case si incuiau usa de trei ori.
Tanarul se numea Mike si se mutase in acest orasel in urma cu doua saptamani. In trecut traise in capitala, acolo unde tineri de varsta lui se distrau in fiecare seara la fel si fel de petreceri.
Nestiind legenda acestui oras tanarul a iesit sa se plimbe sperand ca va gasi un club in care sa`si petreaca noaptea. I se parea ciudat faptul ca tot orasul era pustiu. El era obisnuit cu aglomeratia din capitala. Apoi vazand ca nu gaseste nici un club, a hotarat sa se plimbe prin parc, dornic sa isi faca cunostinte noi. Asa a ajuns Mike pe aleea, cu banca pe care se afla Casine, tanara cu parul brunet si pielea foarte palida, care statea neclintita pe banca.
Aleea era foarte putin luminata, asa ca Mike nu o observase pe Casine. Vazand ca nu e nimeni a hotarat sa se intoarca acasa, dar atunci a zarit o miscare in intuneric. Dorind sa vada ce e, a pasit inainte aproximativ zece metri. Dupa care si`a dat seama ca e doar o pasare. Intorcandu`se brusc, o vazu pe Casine. Speriat de figura ei dura, baiatul intra putin in panica, apoi isi reveni si se aseza langa ea, dornic de conversatie. Casine nici macar nu`l privea era prea concentrata asupra aceluiasi lucru, ca mai devreme. Privirea fiindui tintuita intr`o singura directie.
Baiatul ii atinse mana si i se prezenta, dar Casine ramase nemiscata. Mike isi dadu seama ca mainile ii sunt foarte reci, chiar nebisnuit de reci. Era profund surprins de pielea ei foarte palida. Cu toate astea Casine avea trasaturi superbe, era intr`adevar o inchipuire a frumosului. Mike ii lua mana intr`a lui lui pentru a o incalzi.
Atunci Casine se ridica brusc de pe banca si o lua la fuga printre plopii parcului, in departari. Mike vru sa alerge dupa ea, pentru ca ii era teama sa n`o sperie, asa ca a ramas pe banca. Inca era uimit de frumusetea ei. Intr`un final hotari sa plece acasa.
Toata noaptea n`a putut dormi. Cand atipea, ii vedea chipul si se trezea cu ochii in lacrimi. De dimineata isi dadu seama ca se indragostise de “misterioasa fata”.
Spre dupa-amiaz Mike merge la un prieten sa`i povesteasca totul, cum umblase el tot orasul pentru un club si cum o intalni pe acea fata. Spick, prietenul lui Mike, ramase masca, pentru ca a avut curaj sa iasa la plimbare la miezul noptii. Dar era mult mai uimit de faptul ca Mike nu stia legenda acestui oras. Asa ca se simti dator sa i`o povesteasca.
Mike nu credea in povesti de acest gen. Chiar daca Spick l`a sfatuit s`o lase balta cu plimbarile la miezul noptii, Mike isi dorea atat de mult s`o revada pe Casine, incat nu l`a ascultat.
Asa s`a facat ca in accea noapte Mike a mers pe aleea, la aceea banca sperand s`o revada. Nici nu a fost mare lucru, deoarece Casine era acolo mai tot timpul la miezul noptii. La fel de abatuta, nemiscata, imbratisandu`si geninchii si privind concentrata in aceiasi directie.
Mike se aseza langa ea, mult mai prudent, o atinse, era la fel de rece. Ezita sa`i ia mana intr`a lui, dar ceva il facea sa se apropie tot mai mult. Fata statea nemiscata, nu vorbea. Mike ii puse tot felul de intrebari, dar ea nici nu clipea. Asta incepuse sa`l ingrijoreze pe Mike.
Dupa multe ore petrecute impreuna in aceiasi monotona tacere, Casine se ridica brusc de pe banca si`o lua din nou la fuga in aceiasi directie ca in seara precedenta. Mike o visa in fiecare noapte, se indragostise intr`adevar de ea.
Multe nopti a fost la fel aceiasi monotona si banala tacere. Pana intr`una din nopti …
Cand, Casine isi dezvaluit identitatea. Era una din noptile cu luna plina. Pielea fetei lucea in razele lunii. In aceea noapte Casine ii vorbi pentru prima data. Asa Mike ii aflase numele. Era foarte incantat, de aceea noapte s`a dovedit a fi una prea lunga pentru Mike. Pentru ca odata ajuns acasa, in patul lui, Mike nu mai avea somn, era prea fericit.
Toata ziua urmatoare nu a facut altceva decat a asteptat, sa vina noaptea pentru a revedea`o pe Casine.
Cand ceasul a batut miezul noptii, Mike aproape ajunse in parc, dar banca era goala, iar el era uimit, pentru ca, Casine era tot timpul acolo la acea ora. Incepu sa`si faca griji. Crezu ca in noaptea precedenta o speriase, iar acum ea nu mai vroia sa`l vada. Se aseza pe banca. Statea intis cu bratele sprijinindu`si capul. Era in lumea gandurilor, profund concentrat.
Dar dupa cateva clipe de singuratate, din spatele banci, suptil dar gratios, a aparut Casine, atingandu`i usar fata lui Mike. Mainile ei erau reci, la fel de reci. Mike se sperie, deoarece isi tinea ochii inchisi, iar cand ii deschise, la simtirea atingerilor rece, o zari pe Casine. Se ridica sa`i faca loc, dar fata ii spuse ca`i place cum doarme, si`l rugasa stea intins, cu capul pe picioarele ei. Vantul batea purtandu`i pletele negre, mirosul ei era unul special. In aceea noapte au conversat mult. Asa aflase Mike mai multe despre ea si despre comportamentul ei ciudat. Cand veni vremea sa`si ia ramas bun, Casine se apropie de el, Mike o stranse suptil in brate. Atunci fata isi lipi buzele ei moi si rosii ca sangele de buzele lui Mike. Acesta a fost “first kiss`ul” in relatia lor !!!
Mike era uimit, buzele ei aveau un gust ciudat, dar placut, erau atat de reci … insa astea au fost detali pe care nu le`a observat pe moment, era prea furat de imaginea si frumusetea acelor clipe atat de speciale PENTRU EL.
A urmat o relatie lunga intre ei, iar dupa o anumita perioada de timp Mike a inteles de ce se pot vedea doar noaptea. Casine ii explica ca tatal ei este foarte posesiv si`o tine inchisa in casa, de frica sa nu pateasca ceva, iar noaptea cand toti dorm, ea sare pe fereastra sufrageriei.Si isi gaseste adapost sub cerul plin de stele. Asa incepu Mike sa`i inteleaga comportamentul. Era o fata care nu avea prieteni, nu a avut defapt niciodata un prieten sau o prietena. O fata care nu socialize cu nimeni.
Intr`o noapte Mike o invita pe Casine la el acasa. Nu avea o casa foarte mare, deoarece statea singur, in chirie. Avea planuri sa se intoarca in capitala si s`o ia pe Casine cu el … sa se casatoreasca si sa aiba multi copii. Apropierea dintre cei doi era mult prea evidenta acum. Atunci, in aceea noapte s`au petrecut mai multe lucruri intre ei.


Intr`o zi Mike fusese invitat la o petrecere de catre Spick. Era o petrecere organizata de ziua Anetei, sora lui Spick. Mike nu dorea sa mearga singur asa ca in aceea noapte a invitat`o si pe Casine. Aceasta ii spuse ca va veni , chiar daca petrecerea se desfasura pe timp de zi. Pentru ca in aceea zi tatal ei era dus din oras iar ea putea sa iasa din casa. Ii spuse lui Mike ca va proceda ca de obicei, va iesi pe fereastra. Planurile au fost facut , la ora 1 la amiaz, urma sa se intalneasca pe terasa lui Spick, caci acolo era petrecerea.
In ziua petrecerii Mike statea afar ape terasa, astepand`o pe Casine. Spick era prins ,cu aniversarea Anetei si alerga de colo-colo cu platouri si bauturi racoritoare, pentru a servi invitatii.
Orele treceau, iar Casine nu mai aparea. Mike era stresat. L`a chemat pe Spick sa`l intrebe de Casine “De ce nu mai apare ?”. L`a intrebat unde locuieste. Dar Spick cand a auzit numele fetei a incremenit. A inceput sa`i explice lui Mike ca, Casine era moarta de mai bine de o suta de ani si ca nu are cum s`o intalneasca … Deoarece e MOARTA!....
Mike ii povesti cum se intalneste in fiecare noapte cu ea si ii descrise infatisarea .
Vazand ca Mike ia in gluma spusele lui, Spick il duce pe Mike la mormantul lui Casine. Intr`adevar numele ei era scris pe cripta aceea, dar Mike nu vroia sa creada, poate era doar o coincidenta de nume. Impreuna au hotarat sa treaca pe la casa primarului sa se convinga de cele spuse de Spick. Deoarece primarul avea actele tuturor localnicilor din acel oras. Il intreba pe primar daca acea fata exista sau, daca nu cine fusese ea in trecut …
Aflase astfel ca in acel oras nu exista nicio fata care sa`i poarte numele, deoarece era considerat un bluestem, iar niciun parinte nu`si umilea copil in acest fel. Mai aflase ca, Casine a fost fata unui conte cunoscut ca fiind extrem de dur, aspru chiar si cu propria lui familie. De teama sa nu`i rapeasca nimeni fiica o tinea ascunsa intr`o pifnita ( pana aici totul semana perfec cu poveste spusa de Casine lui Mike ,dar in varianta moderna ). In pifnita nu intrau decat cele mai credincioase slugi ale contelui. Casine avea voie sa iasa afara doar la mieziul noptii, cand nu exista niciun risc sa fie rapita, in acele vremuri. Ea era insotita tot timpul de Karisle, sluga credincioasa a contelui.Cu timpul Casine se indragosti de Karisle … iar acesta la fel ! Cand contele a aflat, a ordonat ca Karisle sa fie condamnat la moarte. Dupa moartea lui Karisle nu a mai durat mult si Casine s`a sinucis, in pifnita in care era inchisa. A murit la 17 ani, si se spunea ca spiritual ei era nelinistit, mereu in cautarea lui Karisle.
Lui Mike nu`i venea sa creada, Casine era mult prea reala ca sa fie o inchipuire, o atinse de atatea ori, ba chiar incepuse sa poarte sentimente pentru ea … o iubea pur si simplu, de aceea nu putea crede nimic din cele auzite. Incepu sa creada ca Spick si ceilalti sunt nebuni, si vor doar sa`l speri, iar el nu intelegea de ce .
Tot in acea noapte, la miezul noptii, ca de obicei, Mike a mers sa se intalneasca cu Casine, dar ea nu era acolo. O asteptase, dar nu venise. Incepu sa creada ca, Casine pati ceva. A plecat acasa. Urmatoarea noapte la fel . Intre timp avusese un vis in care se confirma tot ce Spick i povestise. Dar Mike nu vru sa`l ia ca pe un avertisment si continua s`o caute. Dupa cateva nopti reusi s`o intalneasca. Ea se purta normal, foarte atenta si dragastoasa fata de el. Mike nu indrazni s`o intrebe nimic: nici unde a disparut, nici ce a facut, nici despre cele auzite de la localnici despre ea.
Dar la plecarea ei hotari s`o urmareasca sa vada totusi unde locuieste. Drumul ei ducea printre plopi si se termina in cimitir! Tocmai la mormantul “ celebrei Casine” , fata contelui, unde cu cateva zile in urma Spick il duse pe Mike sa se convinga ca Casine nu exista cu adevarat. Mike statea ghemuit intr`un tufis pentru a vedea ce cauta Casine, iubita lui, in cimitir. Fata se urca in picioare pe mormuntul “sau”, rosti niste cuvinte ,pe care Mike nu le auzise, deoarece era mult prea departe. O flacara ii cuprinse trupul fetei si disparu ca printr`o vraja miraculoasa. Baiatul era uimit! Casine nu era o fata normala ca toate celelalte, defapt stiuse asta, era prea frumoasa s`o compare cu restul. Casine era doar o inchipuire! Un spirit ce bantuia orasul la miezul noptii.
Cand a ajuns acasa a cazut frant in pat si a adormit brusc. Dimineata crezu ca a fost doar un vis , insa avea ceva ce`i dadea o urma de realitate. In noptile urmatoare Mike iti impuse sa nu se mai vada cu Casine , dar ceva il indemna sa plece . S`a vazut din nou cu ea. A intrebat`o de tot ce i se povestise, dar omise partea cu urmaritul , defapt nici el nu stia daca a visat sau nu. Casine a negat totul. Pentru Mike era prea greu sa n`o creada, dar totusi vazuse cu ochii lui… nu i`a povestit nimic despre “vis”. Pur si simplu a crezut`o.


Dupa o perioada au inceput sa se intalneasca la el acasa. Casine ramanea uneori peste noapte cu Mike, pana cand soarele rasarea. Atunci fata pleca spre “casa ei”. Intr`o noapte, pe cand Mike dormea, iar Casine ii statea la piept, aceasta se ridica usor de langa el, merse in bucatarie de unde lua un cutit mare. Pe furis se asezase din nou langa el. Daca ii vedeai impreuna puteai sa juri ca se iubesc, defapt Casine nu facea altceva decat sa`l invidieze pe Mike pentru viata frumoasa pe care o ducea , nu`l iubise niciodata cu adevarat! Asa dar il saruta, apoi i`a infipt cutitul in piept. Mike tresari si deschise ochii, inca nu murise, ii vazu fata plina de ura , n`o mai vazuse niciodata asa . O creatura atat de frumoasa nu putea face rau nimanui, credea el. Casine si`a infipt coltii de fiara in gatul lui Mike si i`a supt tot sangele, pana cand Mike si`a dat ultima suflare. Apoi disparuse ca in ceata.
A doua zi Spick veni sa`l viziteze pe Mike.A ramas socat cand a vazut totul. MIKE ERA MORT! L`a chemat imediat pe preot.O multime de sateni s`au adunat sa vada cum si de ce murise tanarul. Asa si`au dat seama , vazandu`i semnele de pe gat , ca Mike nu a mintit niciodata cand spunea ca se intalneste cu Casine, acea fata misterioasa care in nenumarate randuri a luat viata multor persoane, dar nimeni nu stia cine e. Acum sateni i`au dezvaluit identitatea si stiu de cine trebue sa se fereasca!
De atunci spiritual lui Mike bantuie alaturi de Casine pe strazile orasului in fiecare noapte ! Dar Mike nu`a incetat s`o iubeasca pe fiinta care i`a luat viata nici dupa moarte!!!! …..

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

99 de trandafiri rosii 1negru

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Dec 12, 2009 6:15 pm

A fost odata o familie formata din 4 membri care traia in orasul Dark Town.Cei 4 membri erau:Ashley(13 ani)
,Josh(8 anii),mama si tatal lor.Peste 2 zile urma sa fie ziua fetei.Mama ei se duse la florarie cu gandul sa ii cumpere un buchet de flori.
Ajunsa acolo ii ceru vanzatoarei un buchet care sa contina 100 de trandafiri rosii.Vanzatoarea ii spuse ca nu are dacat 99 de trandafiri rosii si unul negru.Femeia ii cumpara asa.
Spre seara ajunse acasa.Toti dormeau.Femeia puse buchetul de flori langa patul fetei pentru ca ea sa il poate gasi
dimineata si pleca la culcare.La miezul noptii o mana iesi din trandafirul negru si o stranse pe fata de gat.A doua zi familia ei o gasi pe Ahley moarta dar nimeni nu stia motivul mortii ei.
Trecu o luna si peste 2 zile auea sa fie ziua de nastere a baiatului.S-a intamplat la fel.Trecu inca o luna.Peste 2 zile avea sa fie ziua sotului ei.Ea din nou se duse la florarie cumpara ce 99 de trandafiri rosi si pe ce negru,ii puse langa patul sotului cand el dormea doar xca in seara asta se hotara si ea sa ramana in camera ca sa vada ce se intampla.SEara vazu o mana care iesea din
trandafirul negru.Lua un cutit si taie mana.Sotul femei nu pati nimic.A doua zi se duse la florarie ca sa faca reclamatie dar cand a ajuns acolo a vazut ca vanzatoarea nu mai avea o mana!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Dec 14, 2009 7:30 pm

Fata avea 15 ani cand a murit. Culoarea palida a fetei sale - un clasic semn de soc - indica cauza mortii: infectie acompaniata de hemoralgie datorata febrei Dengue. Marca trei zile de agonie.
M-am uitat la ceas si am notat ora mortii - 10.26 AM.
Era prima care murea in grija mea si a prietenului si colegului meu Randy de cand incepusem sa practicam cu doua luni in urma. Singurul lucru ramas de facut era sa continuam cu procedurile postmortem. Inainte de a fii livrat la morga, cadavrul fetei a fost lasat in grija mea si a lui Randy.
Probabil credeti ca aceste lucruri ar fii trebuit lasate in responsabilitatea personalului casei funerare dar pregatirile postmortem sunt parte din atributiile noastre ca asistenti medicali. Era prima oara pentru mine.
In timp ce ii pozitionam capul, cu aratatorul mainii drepte i-am atins fata un pic mai apasat ceea ce a produs o mica zgarietura langa urechea ei dreapta. Am murmurat o scuza adresata corpului neinsufletit si am continuat pregatirile. Dintr-o data luminile au inceput sa se stinga si sa se aprinda intermitent ceea ce ne-a dat si mie si lui Randy niste fiori dar am continuat ceea ce aveam de facut. Era un proces migalos care a durat o ora. Dupa ce am terminat, ne-am indreptat spre vestiar unde ne-am spalat si dezinfectat si ne-am schimbat uniformele intorcand-ne la atributiile noastre.
Eram epuizat complet cand m-am intors in cladirea unde locuiam seara tarziu. Dupa o tura obositoare care incepuse la 6 dimineata tot ce voiam era un rapid dus fierbinte si mult somn. Nu stiu ce m-a impins sa imi verific rucsacul. Cert este ca am constatat cu stupoare ca nu aveam portofelul. Ingrijorat ca cineva l-ar fii putut gasi dupa ce probabil l-am scapat pe undeva prin spital si mi-ar putea lua cei 500 de pesos care constituiau bugetul meu pe acea saptamana, am adormit totusi cu speranta ca un suflet bun il va gasi si il va rturna personalului spitalului de unde as putea sa il recuperez a doua zii.
Ceva mai tarziu m-am trezit cu senzatia ca cineva tragea de patura care ma acopera. Am aruncat o proivire in intunericul camerei si nu am vazut nimic suspect. Cand eram aproape adormit iar am auzit un ciocanit in usa.
Mia-m amintit de povestea proprietarei care imi relatase ca ceva mai mult de o luna in urma o locatara a fost dusa de urgenta la spital. Fusese injughiata repetat de trei barbati dupa ce deschisese usa apartamentului sau in toiul noptii pentru a investiga niste zgomote suspecte. Din fericire a supravietuit. Insa memoria acelui incident mi-a servit drept avertisment. Fara sa ma gandesc prea mult am insfacat vaza pe care o aveam in camera si m-am indreptat spre usa convins ca ceea ce am auzit erau hoti. Cine altcineva ar fii putut deranja in mijlocul noptii?
Vaza pe care o tineam era destul de grea si mare pentru a-mi servi ca arma in cazul in care ar fii trebuit sa ma apar impotriva unui spargator.
Am crapat usa indeajuns pentru a putea arunca o privire misteriosului vizitator nocturn si m-am linistit cand am vazut ce de cealalta parte a usii se afla o tanara fata. In lumina difuza de pe hol, expresia fetei ei si constructia sa firava m-au asigurat ca nu ar fii putut rani nici macar o musca. Dar de ce aveam sentimentul ca ceva nu era in regula?
Imi parea cunoscuta dar totusi nu o puream identifica. Pe un ton putin repezit am intrebat-o: "E trecut de miezul noptii, nu ar trebui sa dormi la ora asta? In orice caz ce cauti aici?"
"Imi cer scuze de deranj, dar nu ti-ai pierdut cumva portofelul azi-dimineata?"
m-a intrebat cu o voce pierduta.
Intrebarea ei m-a luat prin surprindere, dar am fost capabil sa articulez: "De ce? Da, l-am pierdut. De unde stii?"
Deja convins ca nu are cum sa ma raneasca am deschis usa larg si am pus jos pe podea vaza pe care o aveam in mana, putin jenat ca o tinusem strans tot timpul conversatiei. Fata mi-a intins portofelul care inca avea continutul intact, inclusiv cei 500 de pesos. Eram din ce in ce mai uimit si pe punctul de a-i multumi cand m-a intrerupt: "L-ai scapat in spital si intamplarea a facut ca eu sa trec pe acolo si sa il gasesc."
"Bine, dar te cunosc cumva?" am intrebat-o. "Imi pari cunoscuta dar mi-e teama ca am uitat cum te cheama."
"Vrei sa spui ca ai uitat?" a raspuns fata cu o alta intrebare.
M-am simtit un pic enervat. "Am uitat despre ce? Raspunde-mi, cine esti?"
"Ai uitat despre zgarietura pe care mi-ai facut-o?" mi-a raspuns aratandu-mi o mica zgarietura langa urechea dreapta.
Si dintr-o data disparut chiar sub ochii mei.
Am inchis usa si am ramas treaz toata noaptea, ingrozit la gandul ca poate acesta va fii doar inceputul

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Dec 14, 2009 8:45 pm

mda interesant...subiectul ma refer k de citit n`am citit:))

Admin
Admin
Admin

Mesaje: 149
Data de inscriere: 05/12/2009
Varsta: 103
Localizare: Lothlórien

Vezi profilul utilizatorului http://arttfill.8forum.net

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Dec 17, 2009 1:02 pm

Într-o dupa amiza, John, un prieten de-al meu mi-a povestit ca a gasit pe internet un ritual care ii permite sa-i dea comenzi diavolului toata viata asta iar dupa moarte sa ajunga direct in iad. Imi povestise ca rostise acest ritual, din curiozitate il intrebasem cam cum era iar el mi-a raspuns:
- Nu este ceva greu, poti incerca si tu fara probleme, trebuie doar la ora 23:59 sa stai in fata unui mormant dintr-un cimitir si sa rostesti: "Satana, vreau sa ma slujesti si iti promit ca voi fi al tau"...
Incepuse sa ma sperie, iar atunci am terminat discutia cu John.
In acea seara John se simtea pazit de o entitate, o paza bruta, se simtea invincibil, si ii spuse diavolului sa faca sa ii moara mama pentru ca il enerveaza ca nu il lasa in cluburi iar tatal pentru ca nu ii dadea bani.
La ora 22:15 in acea seara, John era in bucatarie cu mama sa, rugand-o sa ii dea ceva de mancare.
Mama sa grabita scoase din frigider o conserva, aceasta incercand cu cutitul sa taie conserva, iar in acel moment conserva a alunecat iar cutitul a ajuns direct in abdomenul femeii care deodata lesina si cade inconstienta pe jos pierzand mult sange.
Atunci John nu mai stia ce sa faca, il cuprinse o teroare, stia ca diavolul ii indeplinise dorinta.
Se dusese langa mama lui iar atunci ii spuse:
- Mama, te iubesc, te rog fa-te bine, te iubesc, acum stiu cat de importanta pentru mine, mereu mi-ai fost alaturi, te implor revino-ti!
Atunci diavolul se enervase si o poseda pe mama lui John, aceasta incepand sa zica:
- Nu mai ai sanse, tu ai cerut asta, uite ca ai primit, las-o sa moara, ce-ti pasa.
Iar atunci mama lui John isi dadu ultima suflare.
Dupa 5 minute (fiind deja ora 22:30) primeste un apel pe telefon, acesta raspunzand aude:
- Buna ziua, sunt agentul Andronescu Sorin, am gasit numarul dvs. de telefon in agenda domnului Daniel (tatal lui), acesta a suferit un grav accident de masina si nu a putut supravietui, va rugam sa va prezentati maine la morga pentru a recunoaste decedatul!
John, suferi o a doua trauma, ne mai putand rezista, se aruncase in pat cu capul in perna, plangand.
Dupa o ora de plans, John deja adormise, iar pe la ora 02:37 noaptea, si-a visat parintii cu rani pe fata cum ii spuneau " Hai vino in iad, alta scapare nu mai ai, ai facut pact cu diavolul, iadul iti e asigurat"
In acel moment John se trezi si striga tare "NUUU", iar deodata ferestrele se deschisera si un fum negru se apropie direct spre el, patrunse direct in John, lasandu-l sufocat. John acum se agita, nu mai putea sa respire si simtea cum cineva il apasa puternic pe gat, in fata ochilor ii era prezenta o figura de berbec negru, scheletic, era o figura absolut hidoasa care se apropia de John, si pana la urma intra in John. Diavolul intrase in John iar acesta nu mai putea sa-si controleze corpul, se misca zbuciumat, dand din picioare si maini, urland:
- Nu mai ai putin, aproape ai ajuns in iad, hai, sari pe geam!
Pe fata baiatului se cunosteau lacrimile ce curgeau siroaie dar totodata si privirea demonica. Cu o ultima privire spre mama sa ce zacea moarta in bucatarie, sari direct pe geam.
O ambulanta sosi in 5 minute si ii gasi morti pe amandoi.
De atunci casa lui John e posedata de spiritele celor doi iar spiritul tatalui lui John, zboara deasupra orasului, plangandu-si sotia si copilul.
Iar John zace in fundul iadului

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

CALATORIE CATRE INFERN

Mesaj Scris de FyZzY la data de Mier Dec 30, 2009 10:56 am

trada Coper Black numarul 7, supranumita si strada infernului. Acolo au avut loc cateva accidente groaznice. Acea strada lunga era un adevarat cimitir vechi cu morminte numite case.Numeni nu izbuteste sa intre in casele oamenilor morti nici macar pentru a lelua cadavrul. acestea zac pe la toate colturile, si pe strada, si in case, sa nu mai vorbim de masini pline de sange.
Miranda era o fata cool stiuta de toata lumea ca fiind o fata plina de viata. intr-o zi, a primit acel telefon care a schimbat-o pe veci.
-Alo? Alo? E cineva acolo...?Alo?
a inchis telefonul. Iar primi unul dar iar nu raspunse nimeni. a treia oara Miranda a vrut sa sune inapoi, dar mereu intra robotul spunand "Numarul format este detinut de o persoana moarta".imediat dupa incercarea ei, ea a fost sunata de acelasi tip.
-Ma cauti? Sti cine sunt?
-Nnnnu...nnn...u...
-Atunci afla! Vino pe Coper Black...Daca vrei sa mai traiesti!
Mirand a crezut ca e doar o gluma, dar cand a ajuns acolo, nu era nimeni inafara de oameni morti si sange. O luase cu fiori...
primi iar telefon de la acelasi tip.
-Vad ca ai ajuns...Intra in casa cu usa inscriptionata pe usa cu sange de pisica. E deschis...special pentru tine!
Miranda voia sa plece dar ceva o tinea sa mearga inainte...probabil gandul ca e o farsa...A zarit usa si intai sa uitat la ce scria pe ea...
Era scris "Felicitari pentru masina, M! Bine ai venit in iad!". ciudat era ca pe fiecare usa scria cu marcar rosu cate o litera, dar doar acea usa era cu sange de pisica.
-B..bun...buna...e ccc..cineva?...
In fata ei aparura cinci cadavre pline de sange si cu chipul alb.
-Ne cunosti?
Miranda incepuse sa planga si se gandi mai bine despre cine e vorba si isi aminti de cinci copii care se jucau pe o strada (Coper Black) pe vremea cand aceasta era o strada obijnuita.
Ea abia isi luase carnetul de conducere si ii luase pe prietenii ei la o tura cu noua ei masina... insa inainte facura un chef iar ea era beata. A calcat cei cinci copii.
erau fantomele acelor pusti si pustoaice. Repetau in continu "Podul de piatra s-a darmat, a venit apa si la luat, vom face altul mai dureros, care sa ucida omul ticalos!". Atunci Miranda isi aminti ca ultimul lucru din viata lor a fost jocul "Podul de piatra" si ca acesta va fi si sfarsitul ei.
Copii s-au luat de mana si au omorato in flacari cantand melodia podul de piatra facuta de ei. in mijloc s-a aprins un foc imens. arzand-o pe Miranda. Inainte, fata a inchis ochi, gandindu-se la tipetele copiilor indurerati striviti sub rotile masinii.

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Dec 30, 2009 1:42 pm

de unde le luatei vere pe astea :-?...n`am citit niciuna..da le vad mari...asa...

Admin
Admin
Admin

Mesaje: 149
Data de inscriere: 05/12/2009
Varsta: 103
Localizare: Lothlórien

Vezi profilul utilizatorului http://arttfill.8forum.net

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Vin Ian 01, 2010 9:44 pm

poveste a unui prieten, personal nu o cred nici eu insa, ce motiv ar avea sa ma minta? Bine motive sunt multe...dar sa nu intram in amanunte.

XXxXX(nume)-X statea in fata pe banca intro seara, aproape de miezul noptii. Statea, se mai uita la stele, mai ofta, "asa e vara la tara, plictiseasla mare " isi spunea el in gand.
Plictisit pana peste cap, incerca sa se ridice, dar picioarele parca ii erau amortine.Incerca sa miste picioarele insa parca erau betonate in pamant. Atunci aparu ea. O fetita aprox 10 ani si se prezenta frumos.
-Buna eu sunt Mira! Hai sa ne jucam!
Acesta de plictiseala ii spuse sa se joace impreuna fata ascunselea(ea se pune, el se ascunde) si cu chef de o sotie, X fuge in casa si se intinde in pat atipind.
Dupa 01:00 ceasul la geamul se tot auzea:
-Hai sa ne jucam! Hai sa ne jucam! Hai sa ne jucam! din ce in ce mai tare...
X dand sa fuga din camera si sa iasa spre holul principal, vazu acea fata frumoasa, intoarsa cu spatele.Si cum e ca in orice film de groaza si cum mintea ii spunea dute dute. Incepu sa se apropie de fata. Facu cate un pas, cate un pas, inima batea din ce in ce mai tare intinznd mana pe umarul fetei:
-Esti in regula?, aceasta se intoarse cu lacrimi de sange pe fata, figura desfigurata, si rochita in care era imbracata facuta zdrente.
Lui X, incepu sa ii tremure buza de frica, nestiind ce sa mai creada acesta se inchina iar fata la vazul crucii spuse:
-De ce vrei sa imi faci rau? Vroiam doar sa ne jucam! Dupa care disparu fara ca nimic sa se fii intamplat.

Za end
or not?

Dupa ce mi-a spus X povestea,am inceput sa cotrobai prin arhiva biblicotecii din comuna... si am gasit intr-un articol vechii de pe vremea copilariei mamei...
Titlu: Fata lovita de cal!
Continut: La un joc de-a prinselea, o fata neatenta a iesit pe miljocul soselei chiar in fata unei carute... Calul se sperie si se ridica in doua picioare lovindo pe fetita in fata, aceasta cazand si lovinduse cu capul de pamant. Fetita se ridica ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat, incepu sa planga cu lacrimii de sange dupa care cazu din nou pe pamant si murind pe loc.
La spusele martorilor: "Fetita avea fata desfigurata

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Ian 02, 2010 2:38 pm

eram prin 2006 cand am fost cu Iubita mea la discoteca.
In acea discoteca ne-am intalnit cu inca 2 tovarasi care erau cu iubitele lor.
Dupa cateva ore de distractie muzica a devenit plictisitoare mai ales ca ne durea si capu.
Acasa nu aveam cum sa ajungem caci masinile nu circulau. Mario un alt tovaras care este barman in acea discoteca ne-a invitat sa mergem la el acasa.
Pe drum m-am uitat la ceas si surpriza ceasul indica ca este ora 02:50. L-am intrebat pe Mario daca mai avem mult pana ajungem la el acasa si mi-a raspuns ca mai avem 15 minute de mers pe jos de la iesirea din cimintir.
Eu deja incepusem sa imi inchipui tot felul de chestii intunecate mai ales ca in urma cu cateva ore am vazut si un film de groaza la computer.
Am intrat in cimintir si din curiozitate ma uit la ceas, ma gandeam ca poate m-am uitat eu gresit. Dar am inceput sa tip.
Andreea (Iubita mea) a incercat sa ma calmezi si a reusit.
Mario m-a intrebat de ce tip ca nu are ce sa se intample. Ca cei decedati raman decedati, nu se mai trezesc. Iar eu i-am raspuns ca este ora blestemata dar Mario si cu restu au inceput sa rada in hohote.
Pe Andrei il luase durerea de burta si ss-a dus in spatele unei cruci dar nu trec mai mult de 30 de secunde ca il vag alergand inspre nou cu pantalonii in vine si tipand ca era ceva in spatele lui si ca l-a atins pe umar.
Am incercat sa il calmam aratandu-i ca nu e nimic.
El era convins ca era cineva sau ceva in spatele lui, ca i-a simtit respiratia in ceafa.
La un moment dat toti am auzit o fosnitura ce provenea din locul de unde a venit Andrei dar noi ne-am speriat ingrozitor indreptand lanternele ( luate de la niste instalatori care ne sunt prieteni din discoteca ) spre locul in care a fost Andrei dar din fericire era o bufnita.
Andrei a inceput sa rada caci a fost speriat de catre o bufnita.
Am continuat drumul prin cimintir dar din pacate ne-a lasat bateriile la lanterne.
Nici macar nu am trecut de mijlocul cimintirului, dupa 5 minute am auzit un tipat putin cam infundat provenind din spatele nostru. Cand ne-am uitat sa vedem ce s-a intamplat Cristi disparuse.
Incepem cu totii sa tipam de frica si sa il strigam dar in zadar.
Dintr-o data sa auzit un scartait de lemn dintr-un cavou si s-a facut o liniste cumplita de te dureau urechile.
Incercand sa ascultam sunelete naturii sa vedem ce a fost acel scartait Mario se asaza cu fundul pe un cavou.
Din cavoul pe care se asezase Mario s-a auzit un sunet ciudat si acelasi scartait de lemn.
Cuprins de fica Mario s-a uitat in cavou iar 2 maini a sarit la gatul lui Mario.
Era doar Cristi care a incercat sa ne sperie.
Dupa 2 fractiuni de secunda mai tarziu din acel cavou a iesit o mana putrezita fara carne pe ea tragandu-l pe Cristi inapoi in cavou.
Noi l-am lasat pe Cristi acolo si am rupt-o la fuga cu totii fara oprire iar la iesirea pe poarta cimintirului scria cu rosu proaspat de parca era sange " Nu va mai Intoarceti! Nu aveti ce cauta noaptea in cimintir".
Iar dimineata am auzit ca l-a gasit politia pe Cristi intr-un cavou despre care se spune ca cel decedat este strigoi.
Dar am mai aflat ca, Cristi avea parul alb si tremura tot si continua sa repete "Blestemata ora ce mi-ai facut?".
Iar dupa o luna a intrat in coma, murind dupa alte 3 luni.
Iar din acel moment nu am mai trecut pe acolo nici in ziua de azi si nici nu voi trece sau sa dau detalii

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Lun Ian 11, 2010 9:24 pm

u crezi in chestiile astea???
k eo nuj ce sa cred
poate k povestea cu fetita e adevarata da' asta nu cred sa fie adevarata

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje: 9
Data de inscriere: 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Lun Ian 11, 2010 9:25 pm

pe celelalte nu le citi inca

acum le citesc
Very Happy

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje: 9
Data de inscriere: 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Ian 11, 2010 9:26 pm

no!!nu cred doar ca imi mai place sa citesc astea uneori!!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Ian 14, 2010 9:20 pm

În lumina calda a unui soare ce pierdea lupta in fata intunericului, intre umbrele tot
mai lungi ale copacilor padurii, un om inainte pe o poteca aproape infinita. Mergea cu
pas sigur, aproape grabit. Era constient ca lumina se imputina iar odata cu intunericul
nu va mai fi in siguranta. Curand isi atinse destinatia, o frumoasa vila cu care timpul
fusese necrutator, unde, in fata usii, foi murdare stateau raspandite, asteptand ca
cineva sa le redea intregimea. Le aduna pe toate repede si o lua la fuga pe poteca pe care
o parcursese si pana atunci. Se opri doar in sat si odata cu ultimele raze de lumina se
repezi intr-o casa mica si alba, punand lacatul pe usa in urma lui. Se aseza la masa sa
si printre zeci de carti si caiete, aprinse o mica lampa cu ulei si incepu sa aranjeze
paginile. Pete maronii faceau greoaie descifrarea textului dar cuvintele erau acolo.
Asteptau doar ca cineva sa le ceara sa-si spuna povestea.
Cine din lumea asta n-a auzit macar o data o poveste cu fantome? Cine n-a auzit de
miturile castelelor blestemate in care spiritele si-au gasit locas si fugaresc pe oricine le
deranjeaza linistea de veci? Povesti frumoase, in jurul focului de tabara, menite sa-I
sperie pe cei mai slabi de inger iar iubitele sa se ghemuiasca in imbratisarea iubitilor,
inainte de a se retrage din lumina jucausa a focului, catre un somn mai mult sau mai
putin incununat de cosmaruri. Asemenea povesti sunt auzite o data, se transmit mai
departe si eventual sunt uitate si inlocuite de altele noi. Genul de istorisiri pe care nu
te poti cobori niciodata sa le crezi. Asta pana nu traiesti una. Cand totul in jurul tau
respira a supranatural, mirosul de moarte te inconjoara si simti pana si otrava
propriei morti urmarindu-ti umbra ce se taraie infricosata pe pereti sau se disipa in
intunericul ce pare sa te invaluie tot mai mult cu fiece pas facut.
Inceputul acestei povesti, a povestii mele, e cat se poate de banal. Ca multe altele incepe
cu o investigatie. Vedeti voi, eu lucram ca un reporter si fotograf profesionist pentru o
revista dedicata paranormalului. In cariera mea am vazut multe asemea ”mistere”
exoterice ce in final nu se dovedeau a fi mai mult decat superstitii naive ale unor
oameni ce ravneau atentie si faima. Aceasta urma sa fie ultima mea investigatie dupa
care intentionam sa-mi dau demisia. Imi gasisem deja o alta slujba dar nu are
importanta asa ceva.
Ca si in multe alte dati am fost trimis intr-un satuc de munte sa fotografiez
“evenimentele stranii”pe care le-ar putea descrie locuitorii acelei regiuni.
Am ajuns in micul sat pe o poteca montana serpuitoare, ce parea sa se invarta prin
micul ei univers impadurit pana aproape de infinitate. Drumul pana acolo a fost lung
si istovitor. Crevasele pe langa care treceam pareau sa coboare atat de adanc si atat de
brusc incat acel peisaj ti-ar fi supt sangele din vene si maduva din oase. Am ajuns in
micul catun, istovit, dar gata de lucru si de notat povestiri de la localnici gata sa-si
verse sufletul in stiloul meu.
Atunci am lovit pentru prima data o circumstanta ce nu-mi era cunoscuta. Satul se afla
intr-un loc atat de inaccesibil incat imi venea cu greu as cred ca oamenii au reusit sa-si
creeze un trai in acele paduri, ca au reusit sa creeze o amprenta de civilizatie. Dar era
intr-adevar un sat foarte frumos. Case vopsite intr-un alb pur cu acoperisuri maronii
ce straluceau in soarele de la acele inaltimi. Ghivece cu flori ornau ferestrele multor
case. Exista pana si un han in centrul satului, mai frumos decat in orice poveste
medievala. Caci asta era acest mic sat: o poveste medievala in care cuvintele din
minutioasele descrieri isi parasesc locul de pe hartie si se materializeaza in realitate.
Dar oamenii satucului nu erau la fel. Priveau infricosati din spatele geamurilor
infrumusetate cu perdele brodate de mana. O spaima teribila se citea pe fetele lor. Ochii
lor cautau infricosati in directia mea de parca ar fi stiut lucruri pe care nici
cosmarurile cele mai adanci nu pot indrazni sa le arate. Intreabrile mele ramaneau
fara raspuns, localnicii se fereau din calea mea, asteptand sa le parasesc mica lume ce
si asa parea sa se zbata in destula agonie.
Prima zi se incheia pentru mine fara sa fi reusit sa aflu nimic. Noaptea am ramas la
hanul din centrul satului. ”Floarea de colt” ii zicea. Era un loc cald dar nimic nu ma
putea face sa uit spaima din ochii celor de acolo. Acea privire in care poti citi cat se poate
de clar disperarea si groaza. Ma intrebam zadarnic ce ar fi putut sa le provoace
asta, in timp ce ultimele izbucniri are amurgului se stingeau peste coroanele copacilor
si peste crestele muntilor golasi ce inconjurau orizontul ca o capcana de piatra. Satul se
afla intr-o aproximativa depresiune, pe un platou inalt inconjurat de padure si de
munti. Exact asemnea unei capcane. O prima zi irosita, irosita fara nici un fel de
scrupule.
Locul acela murea odata cu venirea intunericului. Cantecul greierului de sub fereastra
mea rupea tacerea ca si cum ar fi mugit o suta de minotauri, trimitand ecoul plangerii
lor intre peretii labirintului de piatra.
Ma luptam cu somnul in momentul in care am auzit primul urlet. Un tipat izvorat
parca din maruntaiele lumii, din cusca lui Cerber. Un strigat metalic, de bestie legata
in sute de lanturi, de teroare, de groaza. Era ca o voce de femeie ce se tanguia salbatic
undeva in acea gaura din timp. Intensitatea sa crestea fara incetare, ecoul sau facand
inconjurul capcanei de piatra si intorcandu-se de zeci de ori imputernicit,
pravalindu-se asupra satului cu o furie de nedescris. Mi-am acoperit urechile si m-am
chircit in pat, temandu-ma ca acel urlet sa nu-mi distruga timpanele.
Brusc, totul s-a oprit. Glasul puternic, terifiant fu inlocuit de un tipat de voce tanara.
M-am ridicat in graba si am alergat la fereastra. In lumina palida a lunii si a stelelor
am vazut o tanara tarata pe drumul ce strabatea satul si se pierdea in intunecimea
padurii. Nu puteam vedea pe nimeni tinand-o pe tanara si tragand-o pe acel drum
intunecat. Chiar si in acea lumina palida puteam vedea urmele degetelor ei ce se
infingeau in pamantul tare, incercand sa-l zgaraie, incercand sa scape. Am auzit clar
cum teasta sa a crapat cu un sunet sec cand forta ce o lua cu ea a izbit-o pe tanara, in
graba sa, cu capul de o piatra aspra de pe drum. Tipatul ei s-a inabusit instantaneu iar
o dara de sange ramanea acum in colbul din urma sa pana ce intunericul o inghiti.
Zgomotul reveni, dar de data asta semana cu un urlet prelung de lup inecandu-se cu
propriul sange. Si la fel de brusc pe cat porni, se si opri dupa numai cateva minute.
Atunci am realizat ca ramasesem inghetat in fata ferestrei cu palmele inclestate peste
urechi. Tot sangele mi se scurse din maini si le simteam reci acum si ma intepau.
Simteam ca si cum inima mea isi incetase activitatea si stateam pe punctul de a muri.
N-am mai dormit in acea noapte. Cunosteam acum groaza satenilor iar imaginea
sangelui scurs in praful drumului mi se tot repeta in minte. Am inceput sa scriu cu
maini tremurande tot ceea ce vazusem.
Dimineata a venit ca un inger salvator. Lumina m-a gasit cu stiloul in mana, inca
tremurand la ecourile acelui strigat ingrozitor ce a transformat intunericul intr-o
fiinta vie si infometata.
Am parasit hanul, decis sa abandonez acea misiune ce se dovedea a fi mult mai mult
decat as fi crezut vreodata ca ar fi cu putinta. Dar cand am iesit am vazut-o: o femeie
putin trecuta de varsta de 40 de ani statea si plangea in hohote, privind continuu catre
dara de sange careia nimeni nu parea sa dea vreo atentie si care era acoperita incet
incet de colbul acelei zone defrisate. Plangea cu o durere pe care numai o mama ce-si
priveste copilul cum isi da duhul o poate simti. Dintr-un impuls de curaj, poate si de
prostie, m-am oprit si am intrebat-o daca fata fusese fiica ei. Atunci, printre sughitele
de plans am aflat de destinatia acelui drum si in acele momente m-am hotarat sa sap
mai adanc in acel mister infiorator. La amiaza deja parcurgeam acea cale spre o
destinatie ce mi s-a spus ca era un conac al unei familii al carei vlastari s-au stins cu
secole in urma in circumstante teribile: unii membri au fost gasiti evisecerati, altii au
fost gasiti jupuiti de piele, urletele lor umpland noaptea pana cand usile de lemn masiv
putura fi doborate doar pentru a-I gasi pe acestia intr-o balta de sange, cu ochii iesiti din
orbite. Ma straduiam sa nu privesc dara de sange ce mi-a tinut companie o buna
portiune de mers. Daca as fi privit-o curajul meu s-ar fi risipit ca umbrele noptii atunci
cand vine dimineata. O alta parte din legenda spune despre disparitii ale locuitorilor
sau ale strainilor ce ajungeau in acele locuri. Satul fusese construit odata cu conacul,
chiar si dupa stingerea familiei nobile satul a supravietuit, indurand ororile ce-si
faceau aparitia o data in cativa ani sau cateva luni, tormentadu-le noptile.
Am ajuns la conac aproape de inserare. Un adevarat castel se inaltase inaintea mea din
hatisurile padurii. Ferestrele erau sparte iar gratii sau scanduri le luasera locul. Ceea
ce fusese candva o minunata constructie nu se diferentia cu mult de un azil de nebuni
organizat intr-o cladire straveche. De ce ma aflam acolo? Va spun sincer ca nu stiu ce
m-a manat sa imping acea usa masiva de lemn si sa patrund inauntru.
Camera ce m-a intampinat mi-a furat rasuflarea. Usa s-a deschis cu un scartait
ingrozitor, dezvaluind in lumina incandescenta a dupa amiezii o sala imensa de o
frumusete aspra dar izbitoare, in ciuda timpului ce parea sa fi fost nemilos .Dintr-un
capat in celalalt al salii, peretii erau ornati cu tablouri inegrite de fluxul temporal
continuu, cu rame de aur acoperite de praf. Vopseausa peretilor parea ca fusese furata
acestora in acei lungi ani, dintr-un rosu puternic nemairamand decat o albeata
fantomatica. Intunericul isi gasise refugiu in aceasta sala lipsita de ferestre dar lumina
din spatele meu sorbea umbrele si-mi arata tablourile in toata splendoare ce le mai
ramasese odata cu varsta: portrete ale unor oameni de mult pierduti pe cealalta parte
a Aheronului, peisaje ce pareau pictate intr-un mozaic de culori ce prindeau viata in
lumina pe care o adusesem eu. Am inaintat privind vrajit la sobrietatea acelei sali,
adulmecandu-I aerul ce parea sa izvorasca din alta epoca, de mult uitata. Incet, in
spatele meu, usa se inchidea cu un zgomot imperceptibil, cu ultimele raze de lumina
din exterior agatandu-se de mine, ca o avertizare imperceptibila spiritului meu vrajit.
Am aprins lanterna pentru a ma putea ghida in intunericul ce ma inconjurase.
Farmecul a disparut odata cu lumina soarelui. In raza ingusta a lanternei am observat
scarile din capatul salii, urcand din doua directii spre o usa ce abia parea sa se mai tina
in balamale. Sub ea se mai afla o usa dar era blocata de o bucata de mobilier ce imi
imaginez ca ar fi fost greu de urnit din cale. Am inaintat prin sala, calcand pe cateva
din cioburile candelabrului cazut cu zeci de ani in urma, cioburile sfaramandu-se cu
un sunet asurzitor in tacerea glaciara a salii. De o parte si de alta a salii erau usi din
lemn masiv, invaluite in umbre ce se indepartau stingherite de lumina slaba a
lanternei ce doar le deranja odihna. Oricum, ceva ma atragea spre acea cale din capul
scarilor. Cand am urcat prima treapta, am simtit un fior rece electrocutandu-ma pe
sira spinarii. Scara parai sub greutatea si se crapa, lemnul putrezit nefacand fata
greutatii mele. Am urcat scarile in fuga, acestea prabusindu-se in urma mea intr-o
movila de bucati de scanduri si rumegus. Revenindu-mi din sperietura trasa, am mers
inainte prin usa ce se prabusi imediat ce am atins-o, balamalele mult prea imbatranite
nemaisuportand greutatea usii masive.
Trei holuri plecau in trei directii perpendiculare exact din acel loc, unul destul de scurt
incat sa observ in lumina lanternei scarile ce urcau tot mai sus in acea constructie. Cu
experienta scarilor ce tocmai se prabusisera in urma mea am preferat sa nu risc sa urc
si pe acolo de teama unui accident.
Am simtit o atingere catifelata pe ceafa si o adiere rece. M-am intors brusc, agitand
lanterna dar n-am putut prinde nimic. Ochii deja mi se obisnuisera cu intunericul asa
ca puteam distinge lucrurile mai usor acum. Cu coada ochiului am observat o umbra
cum mergea inainte pe unul dintre coridoare. Cand am indreptat fasciculul de lumina
inspre acel loc am vazut-o…fata ce fusese rapita din sat in acea noapte. Am strigat-o si
s-a intors inspre mine, incet si cu o oarecare durere. Avea hainele sfasiate iar prin bluza
ei sfartecata ii observam ranile. O taietura adanca si lunga o cresta dinspre abdomen
pana pe umarul drept iar sangele ii impregna hainele, sau ce mai ramasese din ele.
Se clatina pe picioare…am incercat sa-mi ridic ochii inspre fata ei dar aproape ca am
varsat cand am vazut cum bratul ei stang nu mai era atasat de corpul ei decat printr-o
fasie ingusta de muschi, o gaura aflandu-se in locul umarului, ca si cum ar fi fost
muscata de un animal al padurii. In sfarsit i-am vazut fata…o capodopera oribila pe
care nici mareata moarte n-ar fi putut sa o sculpteze mai sfidator fata de tot ce e uman
pe aceasta lume. Un zambet I se cuibarise intre buzele crapate. Ochii ei ma priveau goi,
ochi mari, de o culoare pe care nu o puteam distinge in acea incapere ingusta, doar in
lumina galbuie oferita de lanterna mea. Jumate de fata ii era neagra, probabil sange
inchegat. Ma privea in continuare cu acei ochi goi, aproape inocenti. Am vrut sa ma
apropii de ea, sa ma asigur ca doar pluteam intr-un cosmar dar…
Mirosul de putrefactie ma lovi cu putere. Acel miros dulceag care iti intoarce stomacul
pe dos. Poti simti mirosul cand visezi?
Mi-am dus din nou mana, stavilind dorinta corpului meu de a se usura de tot ce mai
continea stomacul meu. Am ridicat din nou privirea catre fata. Statea tot acolo, in
picioare intr-o balta de sange. O usa se deschise in dreapta ei si o bestie sari prin aceasta
cu o putere cum nu mi-am imaginat cu putinta. Craniul fetei se sfarama ca un ou
intre coltii acesteia, imprastiindu-I materia cenusie pe podea. De data asta nu m-am
mai putut abtine, am vomitat, lichidul explodand din interiorul meu. Ochii creaturii
se intoarsera brusc inspre mine. Era un lup, sau cel putin asa arata. N-am prins sa ma
uit la el cu atentie. Dadu drumul corpului inert si se repezi inspre mine.
Nu stiu cum am reusit sa ma ridic si sa fug. Am incercat sa scap prin acelasi loc pe unde
intrasem dar chiar si in groaza mea din acel moment mi-am dat seama ca ar insemna
moarte sigura daca si al doilea set de scari ar ceda. Am alunecat cand am incercat sa
ma reped spre scarile ce le vazusem cand am patruns prima data in acele coridoare.
Erau scari de lemn si acestea, urcand in spirala spre pod. Spre suprinderea mea nu au
cedat in momentul in care am inceput sa urc. Exact in acelasi moment am simitit si
respiratia rece a fiarei in spatele meu. Se napusti asupra mea, dintr-un salt incercand
sa-mi sfasaie spatele cu ghearele.
Nu reusi sa-si infinga armele destul de adanc in carnea mea asa ca aluneca si-mi sfasie
haina la spate, lovindu-se cu toata greutatea de scari. Acestea cedara de aceasta data
iar bestia se prabusi sub ele, in timp ce alte scanduri cadeau ca intr-un veritabil efect
de domino din scari, facandu-le pe acestea total inaccesibile. Animalul se ridica imediat
si incerca sa sara pana la mine, balele sale amestecate cu sange stropind peretii din
jurul sau. Stateam culcat pe spate pe podeaua podului, respirand greu. Nu sangeram
dar durerea era acuta si ma innebunea. Am tot auzit izbiturile de pereti pentru cateva
minute bune.
Cand acestea incetara am indraznit sa ma uit peste margine, avand grija sa nu ma
expun pericolului unei eventuale prabusiri. Am aruncat lumina galbuie la baza
scarilor si am vazut bestia care inca se invartea innebunita de prada ce-I scapase.
Acum am reusit sa vad ca nu era un simplu lup. Coloana sa vertebrala era arcuita
mult in sus iar rani pline de sange, viermi si puroi ii acopereau intregul corp,
scurgandu-se asemenea unui cadavru proaspat mutilat pus la uscat. Nu avea par, nici
coada si era mult mai mare decat orice caine vazusem vreodata. Capul sau era imens
chiar si pentru constructia sa musculoasa. Intre falcile sale putea incapea cu usurinta
capul unui adult. Vedeam vermii mici si albi cum cadeau din botul sau la un loc cu
balele si carnea care I se desprindea in bucati mici de pe oase…
Da, acel bot intre ale carui falci disparuse tanara. Acel zambet imi reveni in minte,
bantuindu-ma. Acel zambet nebun care nu-l cred sa fi disparut nici cand a fost ucisa de
acel monstru. Asta daca inca mai traia in acele momente inainte de atac. Ce Dumnezeu
se intampla in casa asta?
Da, Dumnezeu. Atunci am crezut pentru prima data in viata mea in existenta lui. Ma
rugam si plangeam. Pentru ce plangeam? Nu mai stiu, doar ca plangeam.
M-am ridicat intr-un final si am purces sa explorez podul, poate exista o cale sa ies de
acolo. Deja nu-mi mai pasa de ce se intampla, vroiam sa scap, sa ies din aceasta
nebunie. Podul unei asemenea cladiri e la fel de intins ca orice alt nivel de acolo, cu
camere si camere. Sub pasii mei podeaua scartaia ingrozitor. Paseam incet cu frica in
inima ca nu cumva sa mai dau de inca o fiinta nascuta din intuneric. Mici crapaturi
in tavanul boltit imi ofereau slabi piloni de lumina, dar nu ma scapau de frica. Am
verificat camera dupa camera, nici o scara, nici o usa care sa para sa iasa de acolo.
Ferestre nu erau si doar gauri mici, unele chiar acoperite cu scanduri. Nu puteam iesi
asa.
Curand am inceput sa simt groaza cum imi zvacneste in vene din nou. Nu puteam
vedea nimic care sa cauzeze asta, doar mobila acoperita de praf si care ma temeam ca
avea sa se faramiteze in mici bucati de cum aveam sa o ating. Dar groaza era acolo, era
in jurul meu, era peste tot. Ma simteam urmarit dar nimic nu mi se arata. Inima a
inceput sa-mi bata salbatic ca si cand as fi fost fugarit din nou de acea bestie prin
coridoarele inguste. Devenisem disperat, ma intorceam in toate directiile cu lanterna
pana cand am lovit peretele cu spatele. Tremuram si ma simteam lac de sudoare.
Am vazut in fata ochilor doua maini albe cum se intindeau din spatele meu si imi
imbratisau fata. Degetele lungi si fine m-au atins si le-am simtit raceala. Atat de rece
incat am simtit cu pielea fetei mele se crapa si aluneca de pe carnea mea. M-am smuls
din aceasta imbratisare de gheata si m-am intors speriat in loc sa fug. Lanterna murea
in mainile mele. Dar nici nu mai aveam nevoie de ea. Din perete razbatea chipul unei
femei, alb si stralucitor. Ma privea cu ochi reci si negri, curioasa parca, parca
nevenindu-I sa creada ca ma aflam acolo. Isi privi degetele pe care bucati din pielea mea
cauterizata se lipisera. Simteam cum sangele imi siroia pe obraji din noile rani. Nu
m-am putut misca pana in momentul in care am vazut ca-mi zambeste. Imi zambea,
dezvaluindu-si gura plina de colti. Fata ei se schimba si slabi, se schimonosi asemenea
unei vrajitoare si limba ii aluneca peste coltii sticlosi. Degetele I se lungira si se
transformara in gheare.
Cand se repezi inspre mine, m-am dat la o parte cu greu. Tipa ascutit si se repezi din
nou. Am fugit acum, am fugit impingand usi din calea mea, doborandu-le pe unele
chiar. Ma simteam ca si in labirintul minotaurului, prins intr-un nesfarsit joc groaznic.
Inca o asemenea fiinta aparu dintr-un alt perete. Am alunecat pe praful gros de pe
podea, scapand nedecapitat de ghearele ei. Altele aparura si acum se tarau pe pereti
dupa mine, prin pereti, prin podea…am alergat si am tot alergat. Usile nu mai
insemnau nimic pentru mine, cadeau sub corpul meu. Imi simteam umerii zdrobiti
dar nu ma puteam opri.
Si a venit pana la urma, o salvare. In ultima camera in care am patruns am cazut
intr-un con de lumina ce ploua dintr-o spartura mult mai mare din tavan. M-am
prabusit cu tot cu usa putrezita in acea lumina iar din oboseala n-am mai putut sa ma
ridic. M-am chircit din nou pe podea asa cum ma chircisem in patul de la han cu o
seara in urma. Acum imi asteptam sfarsitul. Dar acesta nu veni. Acele fantasme nu
patrundeau in lumina, intindeau mainile dupa mine dar vedeam fumul cum ieseau
din ele si apoi si le retrageau repede, tipand inspre mine. Lumina aceasta, a zilei, le
durea. Dar ce mi-a cumparat asta? Cateva ore in care mi-am scris jurnalul, acest
jurnal.
Fantomele sunt inca aici, se invart in jurul meu, se retrag in pereti dar mereu scot
capul si ma studiaza. Sunt prada lor, n-au sa ma lase sa scap. Am vazut si alte umbre
in jurul meu dar nu le-am putut distinge. Am ajuns un vanat intr-o casa blestemata.
De o ora lumina a devenit rosiatica. Pesemne ca soarele apune iar viata mea se apropie
de sfarsit. De afara razbat cantece, cantece ce nu le inteleg dar care nu fac decat sa-mi
confirme ca am fost pacalit. Afara sunt satenii ce canta imnuri pagane pentru acest
culcus al demonilor. Acea fata fusese cu adevarat acolo sau doar o capcana pentru mine?
As fi putut pleca oare chiar daca as fi vrut? Ce mai conteaza aceste intrebari pana
la urma? Soarele apune iar apararea mea dispare. In urma mea n-au sa mai raman
decat aceste pagini scrise pentru…pentru mine pana la urma. Cine are sa le citeasca?!
Demonii citesc?
Afara cantecele devin mai infocate iar in casa incep sa urle demonii

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Vin Ian 15, 2010 8:32 pm

moaaaaaamaaaa cata povestea mi'e si lene s'o citesc pe toata

Wink)

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje: 9
Data de inscriere: 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Vin Ian 15, 2010 8:46 pm

eu zic ca merita citita e bine facuta!!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje: 188
Data de inscriere: 07/12/2009
Varsta: 94

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum