ArttFill
Bun Venit!!
Navigare
Ultimele subiecte
» !!!BIZAR!!
Mier Mar 17, 2010 8:18 pm Scris de FyZzY

» >>>funny<<<
Dum Mar 14, 2010 8:52 am Scris de FyZzY

» POVESTI de GROAZA
Vin Mar 12, 2010 10:41 am Scris de FyZzY

» !==Desen==!
Mier Mar 10, 2010 8:46 pm Scris de lasss666

» vampiri-pareri si idei :D
Dum Mar 07, 2010 10:03 pm Scris de Raven

» the Illusionist locked
Dum Mar 07, 2010 10:02 pm Scris de Raven

» Ce melodie asculti acum?
Dum Mar 07, 2010 9:59 pm Scris de Raven

» CRISS ANGEL
Dum Mar 07, 2010 9:58 am Scris de FyZzY

» ==jocuri==
Sam Mar 06, 2010 12:12 pm Scris de lasss666

Decembrie 2016
LunMarMierJoiVinSamDum
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 

Calendar Calendar

Conectare

Mi-am uitat parola

Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]


Recordul de utilizatori conectati a fost de 8, Vin Aug 26, 2016 4:22 pm
Statistici
Avem 24 membri inregistrati
Cel mai nou utilizator inregistrat este: deeath

Membrii nostri au postat un numar de 445 mesaje în 32 subiecte
Top postatori
FyZzY (188)
 
Admin (149)
 
lasss666 (74)
 
Raven (38)
 
DarkShadow (25)
 
StatiX (12)
 
Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ (9)
 
sorryk (2)
 
termopan (1)
 
morgen (1)
 

Navigare

POVESTI de GROAZA

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Dec 12, 2009 6:13 pm

Era o noapte friguroasa de toamna , vantul batea puternic si in valtoarea lui ,zbuciuma o multime de frunze aramii. Tot orasul zacea sub o tacere crunta, strazile erau luminate vag , de colo-colo cate`o lampa.
Totul era adormit sub luna care statea teapana deasupra intregii omeniri. Pe o alee intunecata, a unui parc , in intuneric, pe o banca de la capatul strazii,statea o fata.
Avea parul negru,ochii caprui inchis, pielea ei era palida, se asemana cu zapada… era singura pe acea banca. Vantul batea usor, iar parul ei era purtat de adierile reci ale vantului. Statea ghemuita, imbratisandu`si picioarele, privind intr`o directie necunoscuta. Era nemiscata, daca treceai pe langa ea aveai impresia ca este o statuie de ceara.
In acea seara, la miezul noptii, un tanar era in trecere pe aleea de langa parc. Era ceva ce se intampla foarte rar, deoarece in acel oras, la miezul noptii toata lume dormea. Aceasta dintr`un singur motiv.
Se zvonea ca, la miezul noptii, cimitirul orasului este invadat de spiritele oamenilor omorati in urma unui mare razboi. Spiritele bantuiau de mai bine de o mie de ani, razbunandu`se pe localnici, acestia fiind neamul invingator, care i`au inchis in lagare si i`au omorat pe vechii localnici. Construindu`si alte case pe fundatiile celor vechi.
Astfel stand lucrurile “povestea spiritelor neodihnite” a fost transmisa din mosi-stramosi, ajungand in prezent o mare legenda a acestui oras. Din acest motiv la apus, localnici intrau in case si incuiau usa de trei ori.
Tanarul se numea Mike si se mutase in acest orasel in urma cu doua saptamani. In trecut traise in capitala, acolo unde tineri de varsta lui se distrau in fiecare seara la fel si fel de petreceri.
Nestiind legenda acestui oras tanarul a iesit sa se plimbe sperand ca va gasi un club in care sa`si petreaca noaptea. I se parea ciudat faptul ca tot orasul era pustiu. El era obisnuit cu aglomeratia din capitala. Apoi vazand ca nu gaseste nici un club, a hotarat sa se plimbe prin parc, dornic sa isi faca cunostinte noi. Asa a ajuns Mike pe aleea, cu banca pe care se afla Casine, tanara cu parul brunet si pielea foarte palida, care statea neclintita pe banca.
Aleea era foarte putin luminata, asa ca Mike nu o observase pe Casine. Vazand ca nu e nimeni a hotarat sa se intoarca acasa, dar atunci a zarit o miscare in intuneric. Dorind sa vada ce e, a pasit inainte aproximativ zece metri. Dupa care si`a dat seama ca e doar o pasare. Intorcandu`se brusc, o vazu pe Casine. Speriat de figura ei dura, baiatul intra putin in panica, apoi isi reveni si se aseza langa ea, dornic de conversatie. Casine nici macar nu`l privea era prea concentrata asupra aceluiasi lucru, ca mai devreme. Privirea fiindui tintuita intr`o singura directie.
Baiatul ii atinse mana si i se prezenta, dar Casine ramase nemiscata. Mike isi dadu seama ca mainile ii sunt foarte reci, chiar nebisnuit de reci. Era profund surprins de pielea ei foarte palida. Cu toate astea Casine avea trasaturi superbe, era intr`adevar o inchipuire a frumosului. Mike ii lua mana intr`a lui lui pentru a o incalzi.
Atunci Casine se ridica brusc de pe banca si o lua la fuga printre plopii parcului, in departari. Mike vru sa alerge dupa ea, pentru ca ii era teama sa n`o sperie, asa ca a ramas pe banca. Inca era uimit de frumusetea ei. Intr`un final hotari sa plece acasa.
Toata noaptea n`a putut dormi. Cand atipea, ii vedea chipul si se trezea cu ochii in lacrimi. De dimineata isi dadu seama ca se indragostise de “misterioasa fata”.
Spre dupa-amiaz Mike merge la un prieten sa`i povesteasca totul, cum umblase el tot orasul pentru un club si cum o intalni pe acea fata. Spick, prietenul lui Mike, ramase masca, pentru ca a avut curaj sa iasa la plimbare la miezul noptii. Dar era mult mai uimit de faptul ca Mike nu stia legenda acestui oras. Asa ca se simti dator sa i`o povesteasca.
Mike nu credea in povesti de acest gen. Chiar daca Spick l`a sfatuit s`o lase balta cu plimbarile la miezul noptii, Mike isi dorea atat de mult s`o revada pe Casine, incat nu l`a ascultat.
Asa s`a facat ca in accea noapte Mike a mers pe aleea, la aceea banca sperand s`o revada. Nici nu a fost mare lucru, deoarece Casine era acolo mai tot timpul la miezul noptii. La fel de abatuta, nemiscata, imbratisandu`si geninchii si privind concentrata in aceiasi directie.
Mike se aseza langa ea, mult mai prudent, o atinse, era la fel de rece. Ezita sa`i ia mana intr`a lui, dar ceva il facea sa se apropie tot mai mult. Fata statea nemiscata, nu vorbea. Mike ii puse tot felul de intrebari, dar ea nici nu clipea. Asta incepuse sa`l ingrijoreze pe Mike.
Dupa multe ore petrecute impreuna in aceiasi monotona tacere, Casine se ridica brusc de pe banca si`o lua din nou la fuga in aceiasi directie ca in seara precedenta. Mike o visa in fiecare noapte, se indragostise intr`adevar de ea.
Multe nopti a fost la fel aceiasi monotona si banala tacere. Pana intr`una din nopti …
Cand, Casine isi dezvaluit identitatea. Era una din noptile cu luna plina. Pielea fetei lucea in razele lunii. In aceea noapte Casine ii vorbi pentru prima data. Asa Mike ii aflase numele. Era foarte incantat, de aceea noapte s`a dovedit a fi una prea lunga pentru Mike. Pentru ca odata ajuns acasa, in patul lui, Mike nu mai avea somn, era prea fericit.
Toata ziua urmatoare nu a facut altceva decat a asteptat, sa vina noaptea pentru a revedea`o pe Casine.
Cand ceasul a batut miezul noptii, Mike aproape ajunse in parc, dar banca era goala, iar el era uimit, pentru ca, Casine era tot timpul acolo la acea ora. Incepu sa`si faca griji. Crezu ca in noaptea precedenta o speriase, iar acum ea nu mai vroia sa`l vada. Se aseza pe banca. Statea intis cu bratele sprijinindu`si capul. Era in lumea gandurilor, profund concentrat.
Dar dupa cateva clipe de singuratate, din spatele banci, suptil dar gratios, a aparut Casine, atingandu`i usar fata lui Mike. Mainile ei erau reci, la fel de reci. Mike se sperie, deoarece isi tinea ochii inchisi, iar cand ii deschise, la simtirea atingerilor rece, o zari pe Casine. Se ridica sa`i faca loc, dar fata ii spuse ca`i place cum doarme, si`l rugasa stea intins, cu capul pe picioarele ei. Vantul batea purtandu`i pletele negre, mirosul ei era unul special. In aceea noapte au conversat mult. Asa aflase Mike mai multe despre ea si despre comportamentul ei ciudat. Cand veni vremea sa`si ia ramas bun, Casine se apropie de el, Mike o stranse suptil in brate. Atunci fata isi lipi buzele ei moi si rosii ca sangele de buzele lui Mike. Acesta a fost “first kiss`ul” in relatia lor !!!
Mike era uimit, buzele ei aveau un gust ciudat, dar placut, erau atat de reci … insa astea au fost detali pe care nu le`a observat pe moment, era prea furat de imaginea si frumusetea acelor clipe atat de speciale PENTRU EL.
A urmat o relatie lunga intre ei, iar dupa o anumita perioada de timp Mike a inteles de ce se pot vedea doar noaptea. Casine ii explica ca tatal ei este foarte posesiv si`o tine inchisa in casa, de frica sa nu pateasca ceva, iar noaptea cand toti dorm, ea sare pe fereastra sufrageriei.Si isi gaseste adapost sub cerul plin de stele. Asa incepu Mike sa`i inteleaga comportamentul. Era o fata care nu avea prieteni, nu a avut defapt niciodata un prieten sau o prietena. O fata care nu socialize cu nimeni.
Intr`o noapte Mike o invita pe Casine la el acasa. Nu avea o casa foarte mare, deoarece statea singur, in chirie. Avea planuri sa se intoarca in capitala si s`o ia pe Casine cu el … sa se casatoreasca si sa aiba multi copii. Apropierea dintre cei doi era mult prea evidenta acum. Atunci, in aceea noapte s`au petrecut mai multe lucruri intre ei.


Intr`o zi Mike fusese invitat la o petrecere de catre Spick. Era o petrecere organizata de ziua Anetei, sora lui Spick. Mike nu dorea sa mearga singur asa ca in aceea noapte a invitat`o si pe Casine. Aceasta ii spuse ca va veni , chiar daca petrecerea se desfasura pe timp de zi. Pentru ca in aceea zi tatal ei era dus din oras iar ea putea sa iasa din casa. Ii spuse lui Mike ca va proceda ca de obicei, va iesi pe fereastra. Planurile au fost facut , la ora 1 la amiaz, urma sa se intalneasca pe terasa lui Spick, caci acolo era petrecerea.
In ziua petrecerii Mike statea afar ape terasa, astepand`o pe Casine. Spick era prins ,cu aniversarea Anetei si alerga de colo-colo cu platouri si bauturi racoritoare, pentru a servi invitatii.
Orele treceau, iar Casine nu mai aparea. Mike era stresat. L`a chemat pe Spick sa`l intrebe de Casine “De ce nu mai apare ?”. L`a intrebat unde locuieste. Dar Spick cand a auzit numele fetei a incremenit. A inceput sa`i explice lui Mike ca, Casine era moarta de mai bine de o suta de ani si ca nu are cum s`o intalneasca … Deoarece e MOARTA!....
Mike ii povesti cum se intalneste in fiecare noapte cu ea si ii descrise infatisarea .
Vazand ca Mike ia in gluma spusele lui, Spick il duce pe Mike la mormantul lui Casine. Intr`adevar numele ei era scris pe cripta aceea, dar Mike nu vroia sa creada, poate era doar o coincidenta de nume. Impreuna au hotarat sa treaca pe la casa primarului sa se convinga de cele spuse de Spick. Deoarece primarul avea actele tuturor localnicilor din acel oras. Il intreba pe primar daca acea fata exista sau, daca nu cine fusese ea in trecut …
Aflase astfel ca in acel oras nu exista nicio fata care sa`i poarte numele, deoarece era considerat un bluestem, iar niciun parinte nu`si umilea copil in acest fel. Mai aflase ca, Casine a fost fata unui conte cunoscut ca fiind extrem de dur, aspru chiar si cu propria lui familie. De teama sa nu`i rapeasca nimeni fiica o tinea ascunsa intr`o pifnita ( pana aici totul semana perfec cu poveste spusa de Casine lui Mike ,dar in varianta moderna ). In pifnita nu intrau decat cele mai credincioase slugi ale contelui. Casine avea voie sa iasa afara doar la mieziul noptii, cand nu exista niciun risc sa fie rapita, in acele vremuri. Ea era insotita tot timpul de Karisle, sluga credincioasa a contelui.Cu timpul Casine se indragosti de Karisle … iar acesta la fel ! Cand contele a aflat, a ordonat ca Karisle sa fie condamnat la moarte. Dupa moartea lui Karisle nu a mai durat mult si Casine s`a sinucis, in pifnita in care era inchisa. A murit la 17 ani, si se spunea ca spiritual ei era nelinistit, mereu in cautarea lui Karisle.
Lui Mike nu`i venea sa creada, Casine era mult prea reala ca sa fie o inchipuire, o atinse de atatea ori, ba chiar incepuse sa poarte sentimente pentru ea … o iubea pur si simplu, de aceea nu putea crede nimic din cele auzite. Incepu sa creada ca Spick si ceilalti sunt nebuni, si vor doar sa`l speri, iar el nu intelegea de ce .
Tot in acea noapte, la miezul noptii, ca de obicei, Mike a mers sa se intalneasca cu Casine, dar ea nu era acolo. O asteptase, dar nu venise. Incepu sa creada ca, Casine pati ceva. A plecat acasa. Urmatoarea noapte la fel . Intre timp avusese un vis in care se confirma tot ce Spick i povestise. Dar Mike nu vru sa`l ia ca pe un avertisment si continua s`o caute. Dupa cateva nopti reusi s`o intalneasca. Ea se purta normal, foarte atenta si dragastoasa fata de el. Mike nu indrazni s`o intrebe nimic: nici unde a disparut, nici ce a facut, nici despre cele auzite de la localnici despre ea.
Dar la plecarea ei hotari s`o urmareasca sa vada totusi unde locuieste. Drumul ei ducea printre plopi si se termina in cimitir! Tocmai la mormantul “ celebrei Casine” , fata contelui, unde cu cateva zile in urma Spick il duse pe Mike sa se convinga ca Casine nu exista cu adevarat. Mike statea ghemuit intr`un tufis pentru a vedea ce cauta Casine, iubita lui, in cimitir. Fata se urca in picioare pe mormuntul “sau”, rosti niste cuvinte ,pe care Mike nu le auzise, deoarece era mult prea departe. O flacara ii cuprinse trupul fetei si disparu ca printr`o vraja miraculoasa. Baiatul era uimit! Casine nu era o fata normala ca toate celelalte, defapt stiuse asta, era prea frumoasa s`o compare cu restul. Casine era doar o inchipuire! Un spirit ce bantuia orasul la miezul noptii.
Cand a ajuns acasa a cazut frant in pat si a adormit brusc. Dimineata crezu ca a fost doar un vis , insa avea ceva ce`i dadea o urma de realitate. In noptile urmatoare Mike iti impuse sa nu se mai vada cu Casine , dar ceva il indemna sa plece . S`a vazut din nou cu ea. A intrebat`o de tot ce i se povestise, dar omise partea cu urmaritul , defapt nici el nu stia daca a visat sau nu. Casine a negat totul. Pentru Mike era prea greu sa n`o creada, dar totusi vazuse cu ochii lui… nu i`a povestit nimic despre “vis”. Pur si simplu a crezut`o.


Dupa o perioada au inceput sa se intalneasca la el acasa. Casine ramanea uneori peste noapte cu Mike, pana cand soarele rasarea. Atunci fata pleca spre “casa ei”. Intr`o noapte, pe cand Mike dormea, iar Casine ii statea la piept, aceasta se ridica usor de langa el, merse in bucatarie de unde lua un cutit mare. Pe furis se asezase din nou langa el. Daca ii vedeai impreuna puteai sa juri ca se iubesc, defapt Casine nu facea altceva decat sa`l invidieze pe Mike pentru viata frumoasa pe care o ducea , nu`l iubise niciodata cu adevarat! Asa dar il saruta, apoi i`a infipt cutitul in piept. Mike tresari si deschise ochii, inca nu murise, ii vazu fata plina de ura , n`o mai vazuse niciodata asa . O creatura atat de frumoasa nu putea face rau nimanui, credea el. Casine si`a infipt coltii de fiara in gatul lui Mike si i`a supt tot sangele, pana cand Mike si`a dat ultima suflare. Apoi disparuse ca in ceata.
A doua zi Spick veni sa`l viziteze pe Mike.A ramas socat cand a vazut totul. MIKE ERA MORT! L`a chemat imediat pe preot.O multime de sateni s`au adunat sa vada cum si de ce murise tanarul. Asa si`au dat seama , vazandu`i semnele de pe gat , ca Mike nu a mintit niciodata cand spunea ca se intalneste cu Casine, acea fata misterioasa care in nenumarate randuri a luat viata multor persoane, dar nimeni nu stia cine e. Acum sateni i`au dezvaluit identitatea si stiu de cine trebue sa se fereasca!
De atunci spiritual lui Mike bantuie alaturi de Casine pe strazile orasului in fiecare noapte ! Dar Mike nu`a incetat s`o iubeasca pe fiinta care i`a luat viata nici dupa moarte!!!! …..

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

99 de trandafiri rosii 1negru

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Dec 12, 2009 6:15 pm

A fost odata o familie formata din 4 membri care traia in orasul Dark Town.Cei 4 membri erau:Ashley(13 ani)
,Josh(8 anii),mama si tatal lor.Peste 2 zile urma sa fie ziua fetei.Mama ei se duse la florarie cu gandul sa ii cumpere un buchet de flori.
Ajunsa acolo ii ceru vanzatoarei un buchet care sa contina 100 de trandafiri rosii.Vanzatoarea ii spuse ca nu are dacat 99 de trandafiri rosii si unul negru.Femeia ii cumpara asa.
Spre seara ajunse acasa.Toti dormeau.Femeia puse buchetul de flori langa patul fetei pentru ca ea sa il poate gasi
dimineata si pleca la culcare.La miezul noptii o mana iesi din trandafirul negru si o stranse pe fata de gat.A doua zi familia ei o gasi pe Ahley moarta dar nimeni nu stia motivul mortii ei.
Trecu o luna si peste 2 zile auea sa fie ziua de nastere a baiatului.S-a intamplat la fel.Trecu inca o luna.Peste 2 zile avea sa fie ziua sotului ei.Ea din nou se duse la florarie cumpara ce 99 de trandafiri rosi si pe ce negru,ii puse langa patul sotului cand el dormea doar xca in seara asta se hotara si ea sa ramana in camera ca sa vada ce se intampla.SEara vazu o mana care iesea din
trandafirul negru.Lua un cutit si taie mana.Sotul femei nu pati nimic.A doua zi se duse la florarie ca sa faca reclamatie dar cand a ajuns acolo a vazut ca vanzatoarea nu mai avea o mana!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Dec 14, 2009 7:30 pm

Fata avea 15 ani cand a murit. Culoarea palida a fetei sale - un clasic semn de soc - indica cauza mortii: infectie acompaniata de hemoralgie datorata febrei Dengue. Marca trei zile de agonie.
M-am uitat la ceas si am notat ora mortii - 10.26 AM.
Era prima care murea in grija mea si a prietenului si colegului meu Randy de cand incepusem sa practicam cu doua luni in urma. Singurul lucru ramas de facut era sa continuam cu procedurile postmortem. Inainte de a fii livrat la morga, cadavrul fetei a fost lasat in grija mea si a lui Randy.
Probabil credeti ca aceste lucruri ar fii trebuit lasate in responsabilitatea personalului casei funerare dar pregatirile postmortem sunt parte din atributiile noastre ca asistenti medicali. Era prima oara pentru mine.
In timp ce ii pozitionam capul, cu aratatorul mainii drepte i-am atins fata un pic mai apasat ceea ce a produs o mica zgarietura langa urechea ei dreapta. Am murmurat o scuza adresata corpului neinsufletit si am continuat pregatirile. Dintr-o data luminile au inceput sa se stinga si sa se aprinda intermitent ceea ce ne-a dat si mie si lui Randy niste fiori dar am continuat ceea ce aveam de facut. Era un proces migalos care a durat o ora. Dupa ce am terminat, ne-am indreptat spre vestiar unde ne-am spalat si dezinfectat si ne-am schimbat uniformele intorcand-ne la atributiile noastre.
Eram epuizat complet cand m-am intors in cladirea unde locuiam seara tarziu. Dupa o tura obositoare care incepuse la 6 dimineata tot ce voiam era un rapid dus fierbinte si mult somn. Nu stiu ce m-a impins sa imi verific rucsacul. Cert este ca am constatat cu stupoare ca nu aveam portofelul. Ingrijorat ca cineva l-ar fii putut gasi dupa ce probabil l-am scapat pe undeva prin spital si mi-ar putea lua cei 500 de pesos care constituiau bugetul meu pe acea saptamana, am adormit totusi cu speranta ca un suflet bun il va gasi si il va rturna personalului spitalului de unde as putea sa il recuperez a doua zii.
Ceva mai tarziu m-am trezit cu senzatia ca cineva tragea de patura care ma acopera. Am aruncat o proivire in intunericul camerei si nu am vazut nimic suspect. Cand eram aproape adormit iar am auzit un ciocanit in usa.
Mia-m amintit de povestea proprietarei care imi relatase ca ceva mai mult de o luna in urma o locatara a fost dusa de urgenta la spital. Fusese injughiata repetat de trei barbati dupa ce deschisese usa apartamentului sau in toiul noptii pentru a investiga niste zgomote suspecte. Din fericire a supravietuit. Insa memoria acelui incident mi-a servit drept avertisment. Fara sa ma gandesc prea mult am insfacat vaza pe care o aveam in camera si m-am indreptat spre usa convins ca ceea ce am auzit erau hoti. Cine altcineva ar fii putut deranja in mijlocul noptii?
Vaza pe care o tineam era destul de grea si mare pentru a-mi servi ca arma in cazul in care ar fii trebuit sa ma apar impotriva unui spargator.
Am crapat usa indeajuns pentru a putea arunca o privire misteriosului vizitator nocturn si m-am linistit cand am vazut ce de cealalta parte a usii se afla o tanara fata. In lumina difuza de pe hol, expresia fetei ei si constructia sa firava m-au asigurat ca nu ar fii putut rani nici macar o musca. Dar de ce aveam sentimentul ca ceva nu era in regula?
Imi parea cunoscuta dar totusi nu o puream identifica. Pe un ton putin repezit am intrebat-o: "E trecut de miezul noptii, nu ar trebui sa dormi la ora asta? In orice caz ce cauti aici?"
"Imi cer scuze de deranj, dar nu ti-ai pierdut cumva portofelul azi-dimineata?"
m-a intrebat cu o voce pierduta.
Intrebarea ei m-a luat prin surprindere, dar am fost capabil sa articulez: "De ce? Da, l-am pierdut. De unde stii?"
Deja convins ca nu are cum sa ma raneasca am deschis usa larg si am pus jos pe podea vaza pe care o aveam in mana, putin jenat ca o tinusem strans tot timpul conversatiei. Fata mi-a intins portofelul care inca avea continutul intact, inclusiv cei 500 de pesos. Eram din ce in ce mai uimit si pe punctul de a-i multumi cand m-a intrerupt: "L-ai scapat in spital si intamplarea a facut ca eu sa trec pe acolo si sa il gasesc."
"Bine, dar te cunosc cumva?" am intrebat-o. "Imi pari cunoscuta dar mi-e teama ca am uitat cum te cheama."
"Vrei sa spui ca ai uitat?" a raspuns fata cu o alta intrebare.
M-am simtit un pic enervat. "Am uitat despre ce? Raspunde-mi, cine esti?"
"Ai uitat despre zgarietura pe care mi-ai facut-o?" mi-a raspuns aratandu-mi o mica zgarietura langa urechea dreapta.
Si dintr-o data disparut chiar sub ochii mei.
Am inchis usa si am ramas treaz toata noaptea, ingrozit la gandul ca poate acesta va fii doar inceputul

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Dec 14, 2009 8:45 pm

mda interesant...subiectul ma refer k de citit n`am citit:))

Admin
Admin
Admin

Mesaje : 149
Data de inscriere : 05/12/2009
Varsta : 106
Localizare : Lothlórien

Vezi profilul utilizatorului http://arttfill.8forum.net

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Dec 17, 2009 1:02 pm

Într-o dupa amiza, John, un prieten de-al meu mi-a povestit ca a gasit pe internet un ritual care ii permite sa-i dea comenzi diavolului toata viata asta iar dupa moarte sa ajunga direct in iad. Imi povestise ca rostise acest ritual, din curiozitate il intrebasem cam cum era iar el mi-a raspuns:
- Nu este ceva greu, poti incerca si tu fara probleme, trebuie doar la ora 23:59 sa stai in fata unui mormant dintr-un cimitir si sa rostesti: "Satana, vreau sa ma slujesti si iti promit ca voi fi al tau"...
Incepuse sa ma sperie, iar atunci am terminat discutia cu John.
In acea seara John se simtea pazit de o entitate, o paza bruta, se simtea invincibil, si ii spuse diavolului sa faca sa ii moara mama pentru ca il enerveaza ca nu il lasa in cluburi iar tatal pentru ca nu ii dadea bani.
La ora 22:15 in acea seara, John era in bucatarie cu mama sa, rugand-o sa ii dea ceva de mancare.
Mama sa grabita scoase din frigider o conserva, aceasta incercand cu cutitul sa taie conserva, iar in acel moment conserva a alunecat iar cutitul a ajuns direct in abdomenul femeii care deodata lesina si cade inconstienta pe jos pierzand mult sange.
Atunci John nu mai stia ce sa faca, il cuprinse o teroare, stia ca diavolul ii indeplinise dorinta.
Se dusese langa mama lui iar atunci ii spuse:
- Mama, te iubesc, te rog fa-te bine, te iubesc, acum stiu cat de importanta pentru mine, mereu mi-ai fost alaturi, te implor revino-ti!
Atunci diavolul se enervase si o poseda pe mama lui John, aceasta incepand sa zica:
- Nu mai ai sanse, tu ai cerut asta, uite ca ai primit, las-o sa moara, ce-ti pasa.
Iar atunci mama lui John isi dadu ultima suflare.
Dupa 5 minute (fiind deja ora 22:30) primeste un apel pe telefon, acesta raspunzand aude:
- Buna ziua, sunt agentul Andronescu Sorin, am gasit numarul dvs. de telefon in agenda domnului Daniel (tatal lui), acesta a suferit un grav accident de masina si nu a putut supravietui, va rugam sa va prezentati maine la morga pentru a recunoaste decedatul!
John, suferi o a doua trauma, ne mai putand rezista, se aruncase in pat cu capul in perna, plangand.
Dupa o ora de plans, John deja adormise, iar pe la ora 02:37 noaptea, si-a visat parintii cu rani pe fata cum ii spuneau " Hai vino in iad, alta scapare nu mai ai, ai facut pact cu diavolul, iadul iti e asigurat"
In acel moment John se trezi si striga tare "NUUU", iar deodata ferestrele se deschisera si un fum negru se apropie direct spre el, patrunse direct in John, lasandu-l sufocat. John acum se agita, nu mai putea sa respire si simtea cum cineva il apasa puternic pe gat, in fata ochilor ii era prezenta o figura de berbec negru, scheletic, era o figura absolut hidoasa care se apropia de John, si pana la urma intra in John. Diavolul intrase in John iar acesta nu mai putea sa-si controleze corpul, se misca zbuciumat, dand din picioare si maini, urland:
- Nu mai ai putin, aproape ai ajuns in iad, hai, sari pe geam!
Pe fata baiatului se cunosteau lacrimile ce curgeau siroaie dar totodata si privirea demonica. Cu o ultima privire spre mama sa ce zacea moarta in bucatarie, sari direct pe geam.
O ambulanta sosi in 5 minute si ii gasi morti pe amandoi.
De atunci casa lui John e posedata de spiritele celor doi iar spiritul tatalui lui John, zboara deasupra orasului, plangandu-si sotia si copilul.
Iar John zace in fundul iadului

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

CALATORIE CATRE INFERN

Mesaj Scris de FyZzY la data de Mier Dec 30, 2009 10:56 am

trada Coper Black numarul 7, supranumita si strada infernului. Acolo au avut loc cateva accidente groaznice. Acea strada lunga era un adevarat cimitir vechi cu morminte numite case.Numeni nu izbuteste sa intre in casele oamenilor morti nici macar pentru a lelua cadavrul. acestea zac pe la toate colturile, si pe strada, si in case, sa nu mai vorbim de masini pline de sange.
Miranda era o fata cool stiuta de toata lumea ca fiind o fata plina de viata. intr-o zi, a primit acel telefon care a schimbat-o pe veci.
-Alo? Alo? E cineva acolo...?Alo?
a inchis telefonul. Iar primi unul dar iar nu raspunse nimeni. a treia oara Miranda a vrut sa sune inapoi, dar mereu intra robotul spunand "Numarul format este detinut de o persoana moarta".imediat dupa incercarea ei, ea a fost sunata de acelasi tip.
-Ma cauti? Sti cine sunt?
-Nnnnu...nnn...u...
-Atunci afla! Vino pe Coper Black...Daca vrei sa mai traiesti!
Mirand a crezut ca e doar o gluma, dar cand a ajuns acolo, nu era nimeni inafara de oameni morti si sange. O luase cu fiori...
primi iar telefon de la acelasi tip.
-Vad ca ai ajuns...Intra in casa cu usa inscriptionata pe usa cu sange de pisica. E deschis...special pentru tine!
Miranda voia sa plece dar ceva o tinea sa mearga inainte...probabil gandul ca e o farsa...A zarit usa si intai sa uitat la ce scria pe ea...
Era scris "Felicitari pentru masina, M! Bine ai venit in iad!". ciudat era ca pe fiecare usa scria cu marcar rosu cate o litera, dar doar acea usa era cu sange de pisica.
-B..bun...buna...e ccc..cineva?...
In fata ei aparura cinci cadavre pline de sange si cu chipul alb.
-Ne cunosti?
Miranda incepuse sa planga si se gandi mai bine despre cine e vorba si isi aminti de cinci copii care se jucau pe o strada (Coper Black) pe vremea cand aceasta era o strada obijnuita.
Ea abia isi luase carnetul de conducere si ii luase pe prietenii ei la o tura cu noua ei masina... insa inainte facura un chef iar ea era beata. A calcat cei cinci copii.
erau fantomele acelor pusti si pustoaice. Repetau in continu "Podul de piatra s-a darmat, a venit apa si la luat, vom face altul mai dureros, care sa ucida omul ticalos!". Atunci Miranda isi aminti ca ultimul lucru din viata lor a fost jocul "Podul de piatra" si ca acesta va fi si sfarsitul ei.
Copii s-au luat de mana si au omorato in flacari cantand melodia podul de piatra facuta de ei. in mijloc s-a aprins un foc imens. arzand-o pe Miranda. Inainte, fata a inchis ochi, gandindu-se la tipetele copiilor indurerati striviti sub rotile masinii.

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Dec 30, 2009 1:42 pm

de unde le luatei vere pe astea :-?...n`am citit niciuna..da le vad mari...asa...

Admin
Admin
Admin

Mesaje : 149
Data de inscriere : 05/12/2009
Varsta : 106
Localizare : Lothlórien

Vezi profilul utilizatorului http://arttfill.8forum.net

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Vin Ian 01, 2010 9:44 pm

poveste a unui prieten, personal nu o cred nici eu insa, ce motiv ar avea sa ma minta? Bine motive sunt multe...dar sa nu intram in amanunte.

XXxXX(nume)-X statea in fata pe banca intro seara, aproape de miezul noptii. Statea, se mai uita la stele, mai ofta, "asa e vara la tara, plictiseasla mare " isi spunea el in gand.
Plictisit pana peste cap, incerca sa se ridice, dar picioarele parca ii erau amortine.Incerca sa miste picioarele insa parca erau betonate in pamant. Atunci aparu ea. O fetita aprox 10 ani si se prezenta frumos.
-Buna eu sunt Mira! Hai sa ne jucam!
Acesta de plictiseala ii spuse sa se joace impreuna fata ascunselea(ea se pune, el se ascunde) si cu chef de o sotie, X fuge in casa si se intinde in pat atipind.
Dupa 01:00 ceasul la geamul se tot auzea:
-Hai sa ne jucam! Hai sa ne jucam! Hai sa ne jucam! din ce in ce mai tare...
X dand sa fuga din camera si sa iasa spre holul principal, vazu acea fata frumoasa, intoarsa cu spatele.Si cum e ca in orice film de groaza si cum mintea ii spunea dute dute. Incepu sa se apropie de fata. Facu cate un pas, cate un pas, inima batea din ce in ce mai tare intinznd mana pe umarul fetei:
-Esti in regula?, aceasta se intoarse cu lacrimi de sange pe fata, figura desfigurata, si rochita in care era imbracata facuta zdrente.
Lui X, incepu sa ii tremure buza de frica, nestiind ce sa mai creada acesta se inchina iar fata la vazul crucii spuse:
-De ce vrei sa imi faci rau? Vroiam doar sa ne jucam! Dupa care disparu fara ca nimic sa se fii intamplat.

Za end
or not?

Dupa ce mi-a spus X povestea,am inceput sa cotrobai prin arhiva biblicotecii din comuna... si am gasit intr-un articol vechii de pe vremea copilariei mamei...
Titlu: Fata lovita de cal!
Continut: La un joc de-a prinselea, o fata neatenta a iesit pe miljocul soselei chiar in fata unei carute... Calul se sperie si se ridica in doua picioare lovindo pe fetita in fata, aceasta cazand si lovinduse cu capul de pamant. Fetita se ridica ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat, incepu sa planga cu lacrimii de sange dupa care cazu din nou pe pamant si murind pe loc.
La spusele martorilor: "Fetita avea fata desfigurata

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Sam Ian 02, 2010 2:38 pm

eram prin 2006 cand am fost cu Iubita mea la discoteca.
In acea discoteca ne-am intalnit cu inca 2 tovarasi care erau cu iubitele lor.
Dupa cateva ore de distractie muzica a devenit plictisitoare mai ales ca ne durea si capu.
Acasa nu aveam cum sa ajungem caci masinile nu circulau. Mario un alt tovaras care este barman in acea discoteca ne-a invitat sa mergem la el acasa.
Pe drum m-am uitat la ceas si surpriza ceasul indica ca este ora 02:50. L-am intrebat pe Mario daca mai avem mult pana ajungem la el acasa si mi-a raspuns ca mai avem 15 minute de mers pe jos de la iesirea din cimintir.
Eu deja incepusem sa imi inchipui tot felul de chestii intunecate mai ales ca in urma cu cateva ore am vazut si un film de groaza la computer.
Am intrat in cimintir si din curiozitate ma uit la ceas, ma gandeam ca poate m-am uitat eu gresit. Dar am inceput sa tip.
Andreea (Iubita mea) a incercat sa ma calmezi si a reusit.
Mario m-a intrebat de ce tip ca nu are ce sa se intample. Ca cei decedati raman decedati, nu se mai trezesc. Iar eu i-am raspuns ca este ora blestemata dar Mario si cu restu au inceput sa rada in hohote.
Pe Andrei il luase durerea de burta si ss-a dus in spatele unei cruci dar nu trec mai mult de 30 de secunde ca il vag alergand inspre nou cu pantalonii in vine si tipand ca era ceva in spatele lui si ca l-a atins pe umar.
Am incercat sa il calmam aratandu-i ca nu e nimic.
El era convins ca era cineva sau ceva in spatele lui, ca i-a simtit respiratia in ceafa.
La un moment dat toti am auzit o fosnitura ce provenea din locul de unde a venit Andrei dar noi ne-am speriat ingrozitor indreptand lanternele ( luate de la niste instalatori care ne sunt prieteni din discoteca ) spre locul in care a fost Andrei dar din fericire era o bufnita.
Andrei a inceput sa rada caci a fost speriat de catre o bufnita.
Am continuat drumul prin cimintir dar din pacate ne-a lasat bateriile la lanterne.
Nici macar nu am trecut de mijlocul cimintirului, dupa 5 minute am auzit un tipat putin cam infundat provenind din spatele nostru. Cand ne-am uitat sa vedem ce s-a intamplat Cristi disparuse.
Incepem cu totii sa tipam de frica si sa il strigam dar in zadar.
Dintr-o data sa auzit un scartait de lemn dintr-un cavou si s-a facut o liniste cumplita de te dureau urechile.
Incercand sa ascultam sunelete naturii sa vedem ce a fost acel scartait Mario se asaza cu fundul pe un cavou.
Din cavoul pe care se asezase Mario s-a auzit un sunet ciudat si acelasi scartait de lemn.
Cuprins de fica Mario s-a uitat in cavou iar 2 maini a sarit la gatul lui Mario.
Era doar Cristi care a incercat sa ne sperie.
Dupa 2 fractiuni de secunda mai tarziu din acel cavou a iesit o mana putrezita fara carne pe ea tragandu-l pe Cristi inapoi in cavou.
Noi l-am lasat pe Cristi acolo si am rupt-o la fuga cu totii fara oprire iar la iesirea pe poarta cimintirului scria cu rosu proaspat de parca era sange " Nu va mai Intoarceti! Nu aveti ce cauta noaptea in cimintir".
Iar dimineata am auzit ca l-a gasit politia pe Cristi intr-un cavou despre care se spune ca cel decedat este strigoi.
Dar am mai aflat ca, Cristi avea parul alb si tremura tot si continua sa repete "Blestemata ora ce mi-ai facut?".
Iar dupa o luna a intrat in coma, murind dupa alte 3 luni.
Iar din acel moment nu am mai trecut pe acolo nici in ziua de azi si nici nu voi trece sau sa dau detalii

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Lun Ian 11, 2010 9:24 pm

u crezi in chestiile astea???
k eo nuj ce sa cred
poate k povestea cu fetita e adevarata da' asta nu cred sa fie adevarata

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje : 9
Data de inscriere : 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Lun Ian 11, 2010 9:25 pm

pe celelalte nu le citi inca

acum le citesc
Very Happy

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje : 9
Data de inscriere : 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Ian 11, 2010 9:26 pm

no!!nu cred doar ca imi mai place sa citesc astea uneori!!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Ian 14, 2010 9:20 pm

În lumina calda a unui soare ce pierdea lupta in fata intunericului, intre umbrele tot
mai lungi ale copacilor padurii, un om inainte pe o poteca aproape infinita. Mergea cu
pas sigur, aproape grabit. Era constient ca lumina se imputina iar odata cu intunericul
nu va mai fi in siguranta. Curand isi atinse destinatia, o frumoasa vila cu care timpul
fusese necrutator, unde, in fata usii, foi murdare stateau raspandite, asteptand ca
cineva sa le redea intregimea. Le aduna pe toate repede si o lua la fuga pe poteca pe care
o parcursese si pana atunci. Se opri doar in sat si odata cu ultimele raze de lumina se
repezi intr-o casa mica si alba, punand lacatul pe usa in urma lui. Se aseza la masa sa
si printre zeci de carti si caiete, aprinse o mica lampa cu ulei si incepu sa aranjeze
paginile. Pete maronii faceau greoaie descifrarea textului dar cuvintele erau acolo.
Asteptau doar ca cineva sa le ceara sa-si spuna povestea.
Cine din lumea asta n-a auzit macar o data o poveste cu fantome? Cine n-a auzit de
miturile castelelor blestemate in care spiritele si-au gasit locas si fugaresc pe oricine le
deranjeaza linistea de veci? Povesti frumoase, in jurul focului de tabara, menite sa-I
sperie pe cei mai slabi de inger iar iubitele sa se ghemuiasca in imbratisarea iubitilor,
inainte de a se retrage din lumina jucausa a focului, catre un somn mai mult sau mai
putin incununat de cosmaruri. Asemenea povesti sunt auzite o data, se transmit mai
departe si eventual sunt uitate si inlocuite de altele noi. Genul de istorisiri pe care nu
te poti cobori niciodata sa le crezi. Asta pana nu traiesti una. Cand totul in jurul tau
respira a supranatural, mirosul de moarte te inconjoara si simti pana si otrava
propriei morti urmarindu-ti umbra ce se taraie infricosata pe pereti sau se disipa in
intunericul ce pare sa te invaluie tot mai mult cu fiece pas facut.
Inceputul acestei povesti, a povestii mele, e cat se poate de banal. Ca multe altele incepe
cu o investigatie. Vedeti voi, eu lucram ca un reporter si fotograf profesionist pentru o
revista dedicata paranormalului. In cariera mea am vazut multe asemea ”mistere”
exoterice ce in final nu se dovedeau a fi mai mult decat superstitii naive ale unor
oameni ce ravneau atentie si faima. Aceasta urma sa fie ultima mea investigatie dupa
care intentionam sa-mi dau demisia. Imi gasisem deja o alta slujba dar nu are
importanta asa ceva.
Ca si in multe alte dati am fost trimis intr-un satuc de munte sa fotografiez
“evenimentele stranii”pe care le-ar putea descrie locuitorii acelei regiuni.
Am ajuns in micul sat pe o poteca montana serpuitoare, ce parea sa se invarta prin
micul ei univers impadurit pana aproape de infinitate. Drumul pana acolo a fost lung
si istovitor. Crevasele pe langa care treceam pareau sa coboare atat de adanc si atat de
brusc incat acel peisaj ti-ar fi supt sangele din vene si maduva din oase. Am ajuns in
micul catun, istovit, dar gata de lucru si de notat povestiri de la localnici gata sa-si
verse sufletul in stiloul meu.
Atunci am lovit pentru prima data o circumstanta ce nu-mi era cunoscuta. Satul se afla
intr-un loc atat de inaccesibil incat imi venea cu greu as cred ca oamenii au reusit sa-si
creeze un trai in acele paduri, ca au reusit sa creeze o amprenta de civilizatie. Dar era
intr-adevar un sat foarte frumos. Case vopsite intr-un alb pur cu acoperisuri maronii
ce straluceau in soarele de la acele inaltimi. Ghivece cu flori ornau ferestrele multor
case. Exista pana si un han in centrul satului, mai frumos decat in orice poveste
medievala. Caci asta era acest mic sat: o poveste medievala in care cuvintele din
minutioasele descrieri isi parasesc locul de pe hartie si se materializeaza in realitate.
Dar oamenii satucului nu erau la fel. Priveau infricosati din spatele geamurilor
infrumusetate cu perdele brodate de mana. O spaima teribila se citea pe fetele lor. Ochii
lor cautau infricosati in directia mea de parca ar fi stiut lucruri pe care nici
cosmarurile cele mai adanci nu pot indrazni sa le arate. Intreabrile mele ramaneau
fara raspuns, localnicii se fereau din calea mea, asteptand sa le parasesc mica lume ce
si asa parea sa se zbata in destula agonie.
Prima zi se incheia pentru mine fara sa fi reusit sa aflu nimic. Noaptea am ramas la
hanul din centrul satului. ”Floarea de colt” ii zicea. Era un loc cald dar nimic nu ma
putea face sa uit spaima din ochii celor de acolo. Acea privire in care poti citi cat se poate
de clar disperarea si groaza. Ma intrebam zadarnic ce ar fi putut sa le provoace
asta, in timp ce ultimele izbucniri are amurgului se stingeau peste coroanele copacilor
si peste crestele muntilor golasi ce inconjurau orizontul ca o capcana de piatra. Satul se
afla intr-o aproximativa depresiune, pe un platou inalt inconjurat de padure si de
munti. Exact asemnea unei capcane. O prima zi irosita, irosita fara nici un fel de
scrupule.
Locul acela murea odata cu venirea intunericului. Cantecul greierului de sub fereastra
mea rupea tacerea ca si cum ar fi mugit o suta de minotauri, trimitand ecoul plangerii
lor intre peretii labirintului de piatra.
Ma luptam cu somnul in momentul in care am auzit primul urlet. Un tipat izvorat
parca din maruntaiele lumii, din cusca lui Cerber. Un strigat metalic, de bestie legata
in sute de lanturi, de teroare, de groaza. Era ca o voce de femeie ce se tanguia salbatic
undeva in acea gaura din timp. Intensitatea sa crestea fara incetare, ecoul sau facand
inconjurul capcanei de piatra si intorcandu-se de zeci de ori imputernicit,
pravalindu-se asupra satului cu o furie de nedescris. Mi-am acoperit urechile si m-am
chircit in pat, temandu-ma ca acel urlet sa nu-mi distruga timpanele.
Brusc, totul s-a oprit. Glasul puternic, terifiant fu inlocuit de un tipat de voce tanara.
M-am ridicat in graba si am alergat la fereastra. In lumina palida a lunii si a stelelor
am vazut o tanara tarata pe drumul ce strabatea satul si se pierdea in intunecimea
padurii. Nu puteam vedea pe nimeni tinand-o pe tanara si tragand-o pe acel drum
intunecat. Chiar si in acea lumina palida puteam vedea urmele degetelor ei ce se
infingeau in pamantul tare, incercand sa-l zgaraie, incercand sa scape. Am auzit clar
cum teasta sa a crapat cu un sunet sec cand forta ce o lua cu ea a izbit-o pe tanara, in
graba sa, cu capul de o piatra aspra de pe drum. Tipatul ei s-a inabusit instantaneu iar
o dara de sange ramanea acum in colbul din urma sa pana ce intunericul o inghiti.
Zgomotul reveni, dar de data asta semana cu un urlet prelung de lup inecandu-se cu
propriul sange. Si la fel de brusc pe cat porni, se si opri dupa numai cateva minute.
Atunci am realizat ca ramasesem inghetat in fata ferestrei cu palmele inclestate peste
urechi. Tot sangele mi se scurse din maini si le simteam reci acum si ma intepau.
Simteam ca si cum inima mea isi incetase activitatea si stateam pe punctul de a muri.
N-am mai dormit in acea noapte. Cunosteam acum groaza satenilor iar imaginea
sangelui scurs in praful drumului mi se tot repeta in minte. Am inceput sa scriu cu
maini tremurande tot ceea ce vazusem.
Dimineata a venit ca un inger salvator. Lumina m-a gasit cu stiloul in mana, inca
tremurand la ecourile acelui strigat ingrozitor ce a transformat intunericul intr-o
fiinta vie si infometata.
Am parasit hanul, decis sa abandonez acea misiune ce se dovedea a fi mult mai mult
decat as fi crezut vreodata ca ar fi cu putinta. Dar cand am iesit am vazut-o: o femeie
putin trecuta de varsta de 40 de ani statea si plangea in hohote, privind continuu catre
dara de sange careia nimeni nu parea sa dea vreo atentie si care era acoperita incet
incet de colbul acelei zone defrisate. Plangea cu o durere pe care numai o mama ce-si
priveste copilul cum isi da duhul o poate simti. Dintr-un impuls de curaj, poate si de
prostie, m-am oprit si am intrebat-o daca fata fusese fiica ei. Atunci, printre sughitele
de plans am aflat de destinatia acelui drum si in acele momente m-am hotarat sa sap
mai adanc in acel mister infiorator. La amiaza deja parcurgeam acea cale spre o
destinatie ce mi s-a spus ca era un conac al unei familii al carei vlastari s-au stins cu
secole in urma in circumstante teribile: unii membri au fost gasiti evisecerati, altii au
fost gasiti jupuiti de piele, urletele lor umpland noaptea pana cand usile de lemn masiv
putura fi doborate doar pentru a-I gasi pe acestia intr-o balta de sange, cu ochii iesiti din
orbite. Ma straduiam sa nu privesc dara de sange ce mi-a tinut companie o buna
portiune de mers. Daca as fi privit-o curajul meu s-ar fi risipit ca umbrele noptii atunci
cand vine dimineata. O alta parte din legenda spune despre disparitii ale locuitorilor
sau ale strainilor ce ajungeau in acele locuri. Satul fusese construit odata cu conacul,
chiar si dupa stingerea familiei nobile satul a supravietuit, indurand ororile ce-si
faceau aparitia o data in cativa ani sau cateva luni, tormentadu-le noptile.
Am ajuns la conac aproape de inserare. Un adevarat castel se inaltase inaintea mea din
hatisurile padurii. Ferestrele erau sparte iar gratii sau scanduri le luasera locul. Ceea
ce fusese candva o minunata constructie nu se diferentia cu mult de un azil de nebuni
organizat intr-o cladire straveche. De ce ma aflam acolo? Va spun sincer ca nu stiu ce
m-a manat sa imping acea usa masiva de lemn si sa patrund inauntru.
Camera ce m-a intampinat mi-a furat rasuflarea. Usa s-a deschis cu un scartait
ingrozitor, dezvaluind in lumina incandescenta a dupa amiezii o sala imensa de o
frumusete aspra dar izbitoare, in ciuda timpului ce parea sa fi fost nemilos .Dintr-un
capat in celalalt al salii, peretii erau ornati cu tablouri inegrite de fluxul temporal
continuu, cu rame de aur acoperite de praf. Vopseausa peretilor parea ca fusese furata
acestora in acei lungi ani, dintr-un rosu puternic nemairamand decat o albeata
fantomatica. Intunericul isi gasise refugiu in aceasta sala lipsita de ferestre dar lumina
din spatele meu sorbea umbrele si-mi arata tablourile in toata splendoare ce le mai
ramasese odata cu varsta: portrete ale unor oameni de mult pierduti pe cealalta parte
a Aheronului, peisaje ce pareau pictate intr-un mozaic de culori ce prindeau viata in
lumina pe care o adusesem eu. Am inaintat privind vrajit la sobrietatea acelei sali,
adulmecandu-I aerul ce parea sa izvorasca din alta epoca, de mult uitata. Incet, in
spatele meu, usa se inchidea cu un zgomot imperceptibil, cu ultimele raze de lumina
din exterior agatandu-se de mine, ca o avertizare imperceptibila spiritului meu vrajit.
Am aprins lanterna pentru a ma putea ghida in intunericul ce ma inconjurase.
Farmecul a disparut odata cu lumina soarelui. In raza ingusta a lanternei am observat
scarile din capatul salii, urcand din doua directii spre o usa ce abia parea sa se mai tina
in balamale. Sub ea se mai afla o usa dar era blocata de o bucata de mobilier ce imi
imaginez ca ar fi fost greu de urnit din cale. Am inaintat prin sala, calcand pe cateva
din cioburile candelabrului cazut cu zeci de ani in urma, cioburile sfaramandu-se cu
un sunet asurzitor in tacerea glaciara a salii. De o parte si de alta a salii erau usi din
lemn masiv, invaluite in umbre ce se indepartau stingherite de lumina slaba a
lanternei ce doar le deranja odihna. Oricum, ceva ma atragea spre acea cale din capul
scarilor. Cand am urcat prima treapta, am simtit un fior rece electrocutandu-ma pe
sira spinarii. Scara parai sub greutatea si se crapa, lemnul putrezit nefacand fata
greutatii mele. Am urcat scarile in fuga, acestea prabusindu-se in urma mea intr-o
movila de bucati de scanduri si rumegus. Revenindu-mi din sperietura trasa, am mers
inainte prin usa ce se prabusi imediat ce am atins-o, balamalele mult prea imbatranite
nemaisuportand greutatea usii masive.
Trei holuri plecau in trei directii perpendiculare exact din acel loc, unul destul de scurt
incat sa observ in lumina lanternei scarile ce urcau tot mai sus in acea constructie. Cu
experienta scarilor ce tocmai se prabusisera in urma mea am preferat sa nu risc sa urc
si pe acolo de teama unui accident.
Am simtit o atingere catifelata pe ceafa si o adiere rece. M-am intors brusc, agitand
lanterna dar n-am putut prinde nimic. Ochii deja mi se obisnuisera cu intunericul asa
ca puteam distinge lucrurile mai usor acum. Cu coada ochiului am observat o umbra
cum mergea inainte pe unul dintre coridoare. Cand am indreptat fasciculul de lumina
inspre acel loc am vazut-o…fata ce fusese rapita din sat in acea noapte. Am strigat-o si
s-a intors inspre mine, incet si cu o oarecare durere. Avea hainele sfasiate iar prin bluza
ei sfartecata ii observam ranile. O taietura adanca si lunga o cresta dinspre abdomen
pana pe umarul drept iar sangele ii impregna hainele, sau ce mai ramasese din ele.
Se clatina pe picioare…am incercat sa-mi ridic ochii inspre fata ei dar aproape ca am
varsat cand am vazut cum bratul ei stang nu mai era atasat de corpul ei decat printr-o
fasie ingusta de muschi, o gaura aflandu-se in locul umarului, ca si cum ar fi fost
muscata de un animal al padurii. In sfarsit i-am vazut fata…o capodopera oribila pe
care nici mareata moarte n-ar fi putut sa o sculpteze mai sfidator fata de tot ce e uman
pe aceasta lume. Un zambet I se cuibarise intre buzele crapate. Ochii ei ma priveau goi,
ochi mari, de o culoare pe care nu o puteam distinge in acea incapere ingusta, doar in
lumina galbuie oferita de lanterna mea. Jumate de fata ii era neagra, probabil sange
inchegat. Ma privea in continuare cu acei ochi goi, aproape inocenti. Am vrut sa ma
apropii de ea, sa ma asigur ca doar pluteam intr-un cosmar dar…
Mirosul de putrefactie ma lovi cu putere. Acel miros dulceag care iti intoarce stomacul
pe dos. Poti simti mirosul cand visezi?
Mi-am dus din nou mana, stavilind dorinta corpului meu de a se usura de tot ce mai
continea stomacul meu. Am ridicat din nou privirea catre fata. Statea tot acolo, in
picioare intr-o balta de sange. O usa se deschise in dreapta ei si o bestie sari prin aceasta
cu o putere cum nu mi-am imaginat cu putinta. Craniul fetei se sfarama ca un ou
intre coltii acesteia, imprastiindu-I materia cenusie pe podea. De data asta nu m-am
mai putut abtine, am vomitat, lichidul explodand din interiorul meu. Ochii creaturii
se intoarsera brusc inspre mine. Era un lup, sau cel putin asa arata. N-am prins sa ma
uit la el cu atentie. Dadu drumul corpului inert si se repezi inspre mine.
Nu stiu cum am reusit sa ma ridic si sa fug. Am incercat sa scap prin acelasi loc pe unde
intrasem dar chiar si in groaza mea din acel moment mi-am dat seama ca ar insemna
moarte sigura daca si al doilea set de scari ar ceda. Am alunecat cand am incercat sa
ma reped spre scarile ce le vazusem cand am patruns prima data in acele coridoare.
Erau scari de lemn si acestea, urcand in spirala spre pod. Spre suprinderea mea nu au
cedat in momentul in care am inceput sa urc. Exact in acelasi moment am simitit si
respiratia rece a fiarei in spatele meu. Se napusti asupra mea, dintr-un salt incercand
sa-mi sfasaie spatele cu ghearele.
Nu reusi sa-si infinga armele destul de adanc in carnea mea asa ca aluneca si-mi sfasie
haina la spate, lovindu-se cu toata greutatea de scari. Acestea cedara de aceasta data
iar bestia se prabusi sub ele, in timp ce alte scanduri cadeau ca intr-un veritabil efect
de domino din scari, facandu-le pe acestea total inaccesibile. Animalul se ridica imediat
si incerca sa sara pana la mine, balele sale amestecate cu sange stropind peretii din
jurul sau. Stateam culcat pe spate pe podeaua podului, respirand greu. Nu sangeram
dar durerea era acuta si ma innebunea. Am tot auzit izbiturile de pereti pentru cateva
minute bune.
Cand acestea incetara am indraznit sa ma uit peste margine, avand grija sa nu ma
expun pericolului unei eventuale prabusiri. Am aruncat lumina galbuie la baza
scarilor si am vazut bestia care inca se invartea innebunita de prada ce-I scapase.
Acum am reusit sa vad ca nu era un simplu lup. Coloana sa vertebrala era arcuita
mult in sus iar rani pline de sange, viermi si puroi ii acopereau intregul corp,
scurgandu-se asemenea unui cadavru proaspat mutilat pus la uscat. Nu avea par, nici
coada si era mult mai mare decat orice caine vazusem vreodata. Capul sau era imens
chiar si pentru constructia sa musculoasa. Intre falcile sale putea incapea cu usurinta
capul unui adult. Vedeam vermii mici si albi cum cadeau din botul sau la un loc cu
balele si carnea care I se desprindea in bucati mici de pe oase…
Da, acel bot intre ale carui falci disparuse tanara. Acel zambet imi reveni in minte,
bantuindu-ma. Acel zambet nebun care nu-l cred sa fi disparut nici cand a fost ucisa de
acel monstru. Asta daca inca mai traia in acele momente inainte de atac. Ce Dumnezeu
se intampla in casa asta?
Da, Dumnezeu. Atunci am crezut pentru prima data in viata mea in existenta lui. Ma
rugam si plangeam. Pentru ce plangeam? Nu mai stiu, doar ca plangeam.
M-am ridicat intr-un final si am purces sa explorez podul, poate exista o cale sa ies de
acolo. Deja nu-mi mai pasa de ce se intampla, vroiam sa scap, sa ies din aceasta
nebunie. Podul unei asemenea cladiri e la fel de intins ca orice alt nivel de acolo, cu
camere si camere. Sub pasii mei podeaua scartaia ingrozitor. Paseam incet cu frica in
inima ca nu cumva sa mai dau de inca o fiinta nascuta din intuneric. Mici crapaturi
in tavanul boltit imi ofereau slabi piloni de lumina, dar nu ma scapau de frica. Am
verificat camera dupa camera, nici o scara, nici o usa care sa para sa iasa de acolo.
Ferestre nu erau si doar gauri mici, unele chiar acoperite cu scanduri. Nu puteam iesi
asa.
Curand am inceput sa simt groaza cum imi zvacneste in vene din nou. Nu puteam
vedea nimic care sa cauzeze asta, doar mobila acoperita de praf si care ma temeam ca
avea sa se faramiteze in mici bucati de cum aveam sa o ating. Dar groaza era acolo, era
in jurul meu, era peste tot. Ma simteam urmarit dar nimic nu mi se arata. Inima a
inceput sa-mi bata salbatic ca si cand as fi fost fugarit din nou de acea bestie prin
coridoarele inguste. Devenisem disperat, ma intorceam in toate directiile cu lanterna
pana cand am lovit peretele cu spatele. Tremuram si ma simteam lac de sudoare.
Am vazut in fata ochilor doua maini albe cum se intindeau din spatele meu si imi
imbratisau fata. Degetele lungi si fine m-au atins si le-am simtit raceala. Atat de rece
incat am simtit cu pielea fetei mele se crapa si aluneca de pe carnea mea. M-am smuls
din aceasta imbratisare de gheata si m-am intors speriat in loc sa fug. Lanterna murea
in mainile mele. Dar nici nu mai aveam nevoie de ea. Din perete razbatea chipul unei
femei, alb si stralucitor. Ma privea cu ochi reci si negri, curioasa parca, parca
nevenindu-I sa creada ca ma aflam acolo. Isi privi degetele pe care bucati din pielea mea
cauterizata se lipisera. Simteam cum sangele imi siroia pe obraji din noile rani. Nu
m-am putut misca pana in momentul in care am vazut ca-mi zambeste. Imi zambea,
dezvaluindu-si gura plina de colti. Fata ei se schimba si slabi, se schimonosi asemenea
unei vrajitoare si limba ii aluneca peste coltii sticlosi. Degetele I se lungira si se
transformara in gheare.
Cand se repezi inspre mine, m-am dat la o parte cu greu. Tipa ascutit si se repezi din
nou. Am fugit acum, am fugit impingand usi din calea mea, doborandu-le pe unele
chiar. Ma simteam ca si in labirintul minotaurului, prins intr-un nesfarsit joc groaznic.
Inca o asemenea fiinta aparu dintr-un alt perete. Am alunecat pe praful gros de pe
podea, scapand nedecapitat de ghearele ei. Altele aparura si acum se tarau pe pereti
dupa mine, prin pereti, prin podea…am alergat si am tot alergat. Usile nu mai
insemnau nimic pentru mine, cadeau sub corpul meu. Imi simteam umerii zdrobiti
dar nu ma puteam opri.
Si a venit pana la urma, o salvare. In ultima camera in care am patruns am cazut
intr-un con de lumina ce ploua dintr-o spartura mult mai mare din tavan. M-am
prabusit cu tot cu usa putrezita in acea lumina iar din oboseala n-am mai putut sa ma
ridic. M-am chircit din nou pe podea asa cum ma chircisem in patul de la han cu o
seara in urma. Acum imi asteptam sfarsitul. Dar acesta nu veni. Acele fantasme nu
patrundeau in lumina, intindeau mainile dupa mine dar vedeam fumul cum ieseau
din ele si apoi si le retrageau repede, tipand inspre mine. Lumina aceasta, a zilei, le
durea. Dar ce mi-a cumparat asta? Cateva ore in care mi-am scris jurnalul, acest
jurnal.
Fantomele sunt inca aici, se invart in jurul meu, se retrag in pereti dar mereu scot
capul si ma studiaza. Sunt prada lor, n-au sa ma lase sa scap. Am vazut si alte umbre
in jurul meu dar nu le-am putut distinge. Am ajuns un vanat intr-o casa blestemata.
De o ora lumina a devenit rosiatica. Pesemne ca soarele apune iar viata mea se apropie
de sfarsit. De afara razbat cantece, cantece ce nu le inteleg dar care nu fac decat sa-mi
confirme ca am fost pacalit. Afara sunt satenii ce canta imnuri pagane pentru acest
culcus al demonilor. Acea fata fusese cu adevarat acolo sau doar o capcana pentru mine?
As fi putut pleca oare chiar daca as fi vrut? Ce mai conteaza aceste intrebari pana
la urma? Soarele apune iar apararea mea dispare. In urma mea n-au sa mai raman
decat aceste pagini scrise pentru…pentru mine pana la urma. Cine are sa le citeasca?!
Demonii citesc?
Afara cantecele devin mai infocate iar in casa incep sa urle demonii

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ la data de Vin Ian 15, 2010 8:32 pm

moaaaaaamaaaa cata povestea mi'e si lene s'o citesc pe toata

Wink)

Ŧღ♥KrYsSsU♥ღŦ

Mesaje : 9
Data de inscriere : 11/01/2010

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Vin Ian 15, 2010 8:46 pm

eu zic ca merita citita e bine facuta!!

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Mar Ian 19, 2010 9:35 pm

Intr-o zi...la sfarsitul scolii,stateam cu colegii.Unul dintre ei a adaugat in discutia noastra o poveste veche despre un club parasit de langa dunare...mai aveam 3 ore de pierdut in curtea scolii...asa ca neam facut putin curaj si am pornit vreo 8 fete si baietii inspre toto.
Zis si facut...ajungem acolo cam in 10 min...legenda spunea ca "odata un roman (cu un caine vai de capul lui),a provocat un american bogat in acel club...americanul i-a ras in fata...si ia zis ca daca il bate la poker ii da toata bogatia lui plus clubul.romanul ambitios s-a asezat la masa si a inceput sa joace
americanul vazand ca pierde jokul si-a pus paznicii sa il omoare pe roman si sa il inchida in dulap,iar cainel sa il arunce in dulap la un loc cu stapanul lui.romanul...inainte sa fie omorat,a aruncat un blestem...prin care zice ca acel loc va arde in flacari...dupa 2 sptamani,o butelie lasata aprinsa a luat foc si a explodat.
tot clubul a fost ars nemairamanand decat un etaj si subsolul.se spune ca cine gaseste acel dulap,si il deschide,va fi tras inauntru de niste labe de caine...si va ramane acolo pe veci."
(acum ca am terminat de spus legenda...pot continua)ajunsi acolo am intrat prin tot felul de gauri...intram chiar si in gaura de sarpe numai ca sa ne speriem unul pe altul...eu eram cu un coleg si incercam sa speriem niste prieteni cand deoadata ne taie calea un catel alb-transparent fara ochi si spatele ii era taiat in 2...speriati am inceput sa luam pietre si sa aruncam in el.
am inceput sa tipam si cand ne-am intors am vazut un barbat inalt...imbracat in negru cu o gaura neagra in frunte din care iesea mult sange.
am inceput sa tipam si sa fugim,trecand pe langa caine si iesind afara din club.cand ne-au auzit ceilalti colegi au iesit afara din club speriati.
ne-am uitat unul la altul cu fetele palide si ne-am gandit ca era doar imaginatia noastra...atunci au aparut vreo 5 baieti...care au zis ca ne duc la dulap daca le dam cate 1 leu...
ne-am uitat unul la altul si am scos cate 1 leu...morti de curiozitate...ne-au plimbat prin niste galerii ciudate...si apoi au aratat cu degetul inspre o usa.unul dintre ei a deschis usa si nea zis sa fugim dupa ce vedem ce e inauntru...dincolo de usa era un dulap vechi si plin de sange...din el se auzeau zgomote de lant si latraturi de caine...toti au inceput sa fuga inafara de mine si cei 5 baieti
am ramas pietrificat...unul dintre colegi mia dat un ghiont si ma trezit la realitate...am inceput sa fug nemai-uitanduma in spate...

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Mar Ian 19, 2010 9:41 pm

Linda este o tanara nou mutata in orasul dark falls ea impreuna cu prietenii ei bird(nu era numele lui) I se spunea asa pentru ca semana cu o pasare luke si max stateau in fata casei si jucau jocul cine se plictiseste mai tare (nu e un joc se plictiseau de moarte ). Ei la-u vazut pe Spidey cel mai cidat om din oras I se spunea asa pentru ca era mereu inbracat in negru si semana cu un paianjen. Ei credeau ca Spidey locuieste in casa pe care toti o credeau bantuita. Deodata max zice:
-hei ce-ar fi daca am merge si noi in acea casa bantuita?
-nu in niciun caz riposte Linda
-bine dak tu vrei sa stai aici sa te plictisesti eu ma duc zice max
Linda se uita la Luke , iar Luke se uita la Linda deodata isi fac curaj se ridica si Luke zice:
-ok vom merge! Deacord Linda?
-O.K sa mergem
Ajunsi in fata usii isi zisera:
-Bine si cine se ofera sa intre primul zice Bird???
-ala eu ala eu nu vrea nimeni nu? Zice Max.
-dati-va la o parte intru eu sari Linda curajoasa
-Doamnele primele ! glumi max.
Linda isi face curaj si intra apoi zice catre ceilalti:
-mama voi va mai ziceti baieti si nu sunteti in stare sa intrati intr-o casa
-O putem face si eu se lauda Bird!
-Serios!!!???se infurie Linda!
-nu!
Linda il loveste pe Bird care cade peste o usa putreda ,usa se darama iar Bird descopera un dulap cu haine vechi. Toti ceilalti luau hainele si le studiau cu atentie . Linda se duse in bucadarie si dadu peste un dulap mic si izolat de celelalte ea il deschide si gaseste acolo un aparat de fotagrafiat foarte ciudata nici macar nu avea film sau baterii:
- luke zambeste ii zise Linda, in timp ce indrepta aparatul spre el!O Doamne !
-ce e ?
-ai iesit cazand pe scari. Esti in aer in timp ce scarile se prabusesc!ce ciuda….
Linda nu apuca sat ermine vorbele ca scarile se prabusira si luke era in aer exact cum vazu in poza. Atunci se auzi un zgomot :
-Cine e acolo?
Ei o luara la fuga Linda ajunsa acasa si in fata garajului vazu o masina fff frumoasa care parea noua ea scoase aparatul si ii facu o poza dar iesi fff ciudat ca si cum ar fi scapat dintr-un accident teribil.
Linda fugi in camera si ascunsera poza si aparatul undeva unde nimeni nu o va gasi .
-Linda la masa se auzi vocea doamnei wallker mama lui Linda]
-imediat
-si ai vazut masina cea noua intreba tatal ei ?
-da
-si?
-e draguta
Va amintiti ca vam zis de fotografia in care masina cea noua era distrusa complet ei bine a doua zi chiar asta se intampla tatal lindei avusese un accident ingrozitor masina era zdrobita insa nimeni nu o credea iar Max chiar ia spus sa aduca aparatul buclucas la ziua lui insa cand ii facu poza lui max el pur si simplu nu aparea in fotografie. 5 min mai tarziu copii au jucat ascunsa iar max chiar se pierdu. A doua zi ea le ceru prietenilor sa mearga cu ea in casa bantuita sa duca aparatul inapoi deoarece el gasi camera ei in mare dezastru si isi dadu seama ca spidey isi cauta apoaratul . nimeni nu a vrut sa mearga cu ea . ea a urcat in camera ei si a inceput sa planga si din greseala ea a rupt pozele apoi se auzi telufonul sunand
-alo!raspunde doamna wallker ! Linda se pare k este pentru tine ea cobora si zise :
-alo?!
-buna sunt max
-mamamamamamax?ce?unde ai fost ?de ce ?ce ai facut?
-numi amintesc nimic stiu doar ca am reaparut ca prin mister acum o ora
-acum o ora?
-da , nu e minunat?
-da…
Linda inchise telefonul si se gandi acum o ora …o nu …cu o ora in urma ea distruse fotografiile
A doua zi toti au mers acasa la Spidey pentru a duce aparatul la loc insa in bucatarie era Spidey si lea spus :
-De ce ati luat aparatul?!
-ne pare rau domnule
-vrei sa stiti ce este cu acest aparat ?
-da au zis toti odata
-cand eram tanar am fost inventator eu si prietenul meu am inventat acest aparat care arata viitorul crezand ca ma poate face celebru ACEST APARAT insa NU sa intamplat iar eu am furat aparatul de la colegul; care ma ajutat sa inventez aparatul insa degeaba el a blestemat aparatul si nimeni nu il mai poate folosi pentru ca arata viitorul dar este malefic
-ne pare rau pentru tine si noi vom pleca zise Luke
-nuuuuuuuu! Zise Spidey cu un ton amenintator veti ramane aici!
-pentru totdeauna ?zise max.
-da!acelasi ton infricosator. Stiti prea multe nu va mai pot lasa sa plecat !
-dar nu vom spune nimic zise Bird!
-imi pare rau …zise spidey
luke dami aparatul tipa Linda si ii facu o poza lui spidey
-nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu de ce ai facut asta fetito!
In poza spidey era intins pe jos intr-o balta de sange cu spume la gura si ochii iesitidin orbite. Spidey inca urla ca un caine ranit. Asta a fost propria sa rautate la ucis aceea ca a luat aparatul si la tinut pentru el. La omorat frica ca va muri.

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Feb 01, 2010 5:38 pm

noapte friguroasa de iarna..O strada pustie,o casa impodobita si o camera luminoasa cu 2 surori ce se zbenguiau fara incetare...Fulgii zglobii inca dansau in noaptea alba,dar cele 2 fete incetasera de mult sa se mai joace.Jessica statea intinsa pe pat cu ochii inchisi,iar Rebeca statea sprijinita de caloriferul ce degja multa caldura,privind pe geam plapuma de zapada ce acoperea intreg cartierul...Jessica ofta prelung,iar Rebeca spuse : Zapada e asa alba..ca laptele...Jessica zambi in coltul gurii : Laptele imi provoaca scarba,stii asta. Rebeca rase: In sfarsit te`am trezit din melancolia aia stupida. Jessica zise: nu era melancolie.Doar mi`e somn,ca intotdeuna.. Rebeca stinse lumina si se aseaza in patul calduros..: Noapte buna si fie ca in noaptea asta sa visezi tone de lapte.Jessica rase cu zgomot si spusese: Da bine bine..Hai ca mi`e somn..In ciuda faptului ca ziua se terminase asa linistit,Jessica avusese parte de un cosmar groaznic. Se trezi respirand greu si uda incat hainele i se lipeau de corp.Se dadu jos din pat,aprinse lumina si o privi pe sora sa care dormea cu un zambet strengaresc afisat. Dar ce ciudat..nici macar nu`si mai amintea ce a visat..Era asa tulburata caci nici nu si`a dat seama ca a ajuns in bucatarie. Vrand sa se intoarca darama ceva..Era..o punga de lapte al carui continut se intindea incet pe gresia din bucatarie. Fata ramase blocata in loc sa se apuce de curatat caci isi aduse aminte de vorbele surorii sale.Era si mai ciudat..Trebuia sa`i spuna,dar totusi i se parea patetic...Dadu buzna in camera si trase de sora ei insa aceasta nu se misca din pozitie.:Rebeca,Rebecaaa! trezeste`te odata..trebuie sa..Deodata Jessica ramase nemiscata ,privind parca in gol.Vazuse in mana surorii sale o bucatica din ambalajul laptelui..Dar..Dar asa ceva nu este posibil,ea a dormit tot timpul.Oricat o stiu eu de sireata as fi simtit-o...Acum nu se mai simtea ciudat.Era pur si simplu inspaimantata! nu intelegea ce se intampla! Cineva le juca o festa.Dar cine?..Fata reusi cu greu sa se calmeze si baga inapoi in pat,adormind cu gandul ca trebuia sa afle ce s-a intamplat si de ce. Deodata fu trezita de un vanticel cald. Deschise okii si constientiza ca era pe o plaja. Cel mai ciudat era ca ea nu era mirtata de acest lucru,ba din contra se aseza la un loc mai ferit de razele puternice ale soarelui. Deodata simti 2 maini care se jucau cu parul ei.Se intoarse brusc.Era.Rebeca. vesela ca intotdeauna: Da` de ce stai la umbra surioara?.Jessica raspunse ironic: Mor de frig! Brusc,adierea calda se transforma intr`un torent iar valurile alunecau zgomotoase pe intinsul marii. Cele 2 se ridicara in picioare:Ce`i asta? spusera enervate. Jessica incerca sa se orientezi si vede in departare o mogaldeata ciudata. ar ce e aia? Rebeca spuse : Stai tu aici cine stie ce o fi si tu te duci acolo!..Jessica spuse: Haide..Doar asa o sa ne salvam vietile!..Rebeca spuse nepasatoare : Oricum o sa mor. Jessica spuse : Hai odata!! Nu o sa te las aici murind doar pt k asa esti u: indiferenta. Rebeca se enerva si spuse: Nu vin!! Si daca vrei sa pleci pleaca !! Jessica se infurie si merse catre mogaldeata aceea,iar Rebeca bombani incet: Si ai grija de tine..Jessica insa nu putea sa o auda. Simti o inversunare pe care nu trebuia sa o simta..Apropiindu`se de mogaldeata observa ca aceasta era o barcuta.Jessica era fericita si se uita dupa sora ei dar nu o putea vedea din cauza vantului intetit asa ca se intrista din nou .Se aseza in barca dar nu avea de gand sa plece fara Rebeca, strigand-o puternic. In urma unei rafale puternice, barca incepu sa se miste,apucand spre larg. Jessica se simtea pierduta.Stia ca nu mai are cum sa scape..Era terifiata gandindu`se la imprudenta ei. Se uita speriata catre apa marii. Buimacita,vazu cum apa se decoloreaza ,trecand de la culoarea ei albastra catre bleo ,apoi spre gri si apoi spre ALB! Dar ce`i asta? Atunci un val iute o izbi puternic,rasturnand barcuta de lemn .Inchise ochii asteptand moartea,dar deschizandu-i se gasi in pat uda ca si prima data.De data aceasta nu mai era speriata,era nervoasa si vroia sa puna capat acestei farse.Se uita in jur. Era dimineata ,soarele stralucea puternic ,iar sora ei nu mai era in pat. Se ridica in capul oaselor si vazu pe birou un biletel : "nu stiu ce a fost cu tine aseara.ce-ai visat?Oricum am tras de tine o jumate de ora sa te trezesc dar degeaba.Asa ca am plecat la scoala.E ora 2 acum . " Ceee?! What the.."Jessica se uita la ceas si vazu ca era ora 6. Atunci sora ei intra in camera izbind usa de perete: "Fuck! inca un 3 la mate! si ce`i cu tine? Acu te`ai trezit?" spuse ea mirata..Jessica spuse nervoasa: DA! si ii povesti totul din fir in par. Rebeca se uita serioasa la ea si-i spuse: Frate! Deci chiar ai avut parte de tone de lapte aseara..Jessica spuse: Nu e amuzant stii? Rebeca raspune: da..dar era doar un vis ! calm down..Jessica rase: Vezi sa nu-mi mai faci urari d-astea inainte de somn si tine minte ca nu-mi place laptele!.Cele 2 fete au iesit putin pentru a iesi din rutina. Vorbeau tare si radeau,cand ,pe langa ele, trecu un baiat pletos ce mergea cu capul in jos ,vorbind de unul singur. Jessica rase: frizerita te asteapta cu bratele deschise..iar Rebeca raspunse: Si trenul! . Baiatul se intoarse la Jessica ,o apuca de brat si zise: Iti place laptele? Rebeca scapa punga cu seminte,iar Jessica lesina. Ea nu era o fire sensibila,dar totusi trecuse prin prea multe lucruri in cele 2 zile asa ca..cedase.cand vazu k nu se trezeste,rina,disperata,chema salvarea,dar medicii dadu verdictul: Nu se mai poate face nimic. Cand auzi asta, Rebeca izbucni in plans si dadu buzna in camera sinistra de spital in patul careia zacea Jessica fara suflare. Rebeca ii lua mana si planse amintindu`si tate momentele frumoase..Stergandu`si lacrimile observa ceva PE BRATUL surorii ei. Se sterse mai bine...scria doar un singur cuvant : NU!..In acel moment Rebeca a regretat ca nu o insotise pe Jessica spre mogaldeata ce i-a distras atentia

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Lun Feb 01, 2010 5:42 pm

Intunericul se lasase de mult peste oras.Ceata invaluise strada deja.Era o zi rece iar vantul suiera,prevestise de dimineata ceva rau.Nu mai era nimeni la ora aceea tarzie din noapte, nimeni..Totusi, o silueta aparu in coltul strazii.Avea o rochie neagra , lunga si ceva ciudat,stralucitor in mana.Mergea destul de repede si in jurul ei radia o urma de nesiguranta.Se opri in mijlocul strazii,scoase un bilet pe care citi ceva,cerceta cu atentie strada si facu stanga,intrand intr-o curte mare.Deschise usa fara macar sa bata si intra.Se facuse curent iar parul ei castaniu zbura pe spate.
Tranti usa cu putere in ura ei si incepu sa ii strige numele baiatului in casa.
-Aici,ii raspunse el.
Se indrepta cu curaj spre camera din care ii se auzi vocea si ascunse ce avea in mana la spate.Inauntru era un baiat,asezat la birou.Statea pe scaun,cu spatele la ea.Pasi spre el dar ei ii facu un semn sa se opreasca.
-Stiu de ce ai venit.
-Stii? facu ea neintelegand daca chiar se gandeau la acelasi lucru.
-Stiu,repeta el iar.Mi-am dat seama ce incerci sa faci de la inceput.Ai incercat sa te apropii atat de mult de mine iar eu am fost atat de orb ca sa ..nu observ.Poate ai uitat,dar avem intentia sa gandim la fel uneori.O privi cu atentie si schita un zambet plictisit.
-Arunca-l , ii sopti el.
-Ce anume?
-Nu te preface ca nu stii.Arunca-l am spus!
Ea isi dadu seama ca nu mai avea nici o scapare.Arunca cutitul cu putere in jos.Fata scrasni din dinti cu putere.El ii daduse toate planurile peste cap.
-Deci sa inteleg ca m-ai mintit pana acum?Am fost naiv,nu se intampla de prea multe ori.Am avut incredere in tine.
-Stiu.Si nu am mintit.Dar..Dar puterea imi apartine mie .Eu am omorat atatia oameni in timp ce tu stai aici si imi dai comenzi.
-Nu inteleg, spune el privind-o mirat.Am avut nevoie de o asasina profesionista si mi te-ai alaturat fara sa-ti peste cate comenzi iti dau.
Se apleca si lua de pe jos cutitul pe care ea il aruncase.Inca avea urme de sange de un rosu puternic pe el.
-Acum ce faci? Intorci totul impotriva mea?rase si ea.Vin-o . Haide, omoara-ma tu pe mine daca asta de face sa te simti mai bine.Sunt o amenintare la adresa ta , nu?
El continua sa zambeasca cu superioritate.
-Bineinteles ca nu.
Se aproprie de ea si o saruta indelung.Arunca cutitul si o tranteste de perete,fara burtalitate sarutand-o in continuare.Ii lasa in jos , de-a lungul bratelor , breletele rochiei.Era inebunita de sarutul lui pasional .In spatele urei fata de el se afla o iubire profunda.Ea il musca incet de gat, iar el lasa usor capul pe spate,asteptand.Urmata de instinct ea se apleaca,zambind,in timp ce el avea ochii inchisi.El simte...simte cum lama cutitului ii strapunge inima.Cazu cu putere pe pamant cu privirea fixata spre ea;in ciuda privirii satisfacute pe care o avea,lacrimile ii cursera incet pe fata si ea isi privi mainile.
Ea a ramas,continuandu-si viata de asasin.Totusi inca purta cu ea mereu biletelul pe care il avea in seara acea.Biletelul pe care scria "Te iubesc

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Feb 18, 2010 8:10 pm

Era odata un orasel linistit numit Black Lake.Ceea ce nu stiau locuitorii era ca orasul
ascunde un secret care tocmai urma sa fie trezit la viata.
Era ziua de dinaintea Hallowenului.Jon un baiat de 16 ani dintr-un oras din apropierea B.L(Black Lake)
cauta pe internet locuri in care sa mearga de Hallowen cu prietenii.Privirea i fu atrasa de
un articol intitulat "Blestemul din Black Lake".Curios baiatul ctiti articolul in care scria ca in
B.L este un cimitir vechi care se crede ca ar fi bantuit.Lui Jon ii se paru super idea sa mearga
intr-un cimitir vechi si "bantuit".Pune mana pe telefon si il suna pe Cris unul din prietenii
lui cei mai buni:
-Alo,Cris?
-Da.
-Salut sunt eu Jon hai pana in parc trebuie sa iti povestesc ceva super.
-Bine hai ca vin.Ne vedem ac0lo.Pa
Cris era unul din acei baietii bagareti genul copii problema.Mereu era in centrul problemelor.
In fine...dupa cam aprox.15 min ajung in parc.
-Auzi,frate,ce am gasit pe net.Cica in B.L sti tu orasul de langa noi exista un cimitir vechi
si banuit.M-am gandit sa mergem acolo de Hallowen.Ce zici vi?
-Nu stiu ce sa zic dar...hai s-o facem si pe asta.
-Inca ceva.Am gasit si o provocare.Se zice ca daca te urci pe un mausoleu de pe acolo din
cimitir cica te impinge o fantoma.
Baietii nu spusera nimic iar peste o clipa incepura sa rada.
Ben care tocmai se intoarse de la antrenament ii zari pe cei doi si se duse la ei.
-Hei,baieti.
-Hei Ben,zise Jon.
-Ce faceti?
-Uite pe aici vorbim despre ce o sa facem de Hallowen.
-Da?Unde mergeti?Eu cred ca ma duc la petrecerea data de Stacy.
-Ei bine noi mergem sa vizitam un cimitir.Vi cu noi?
Baiatul statu pe ganduri..sa mearga..sa nu mearga..cand..
-Hai ca vin.
-Perfect,rosti Cris.
-Hai ca am plecat acasa sunt frant de la antrenament.Ne vedem maine.
Baiatul pleca.
-Cris,crezi ca era mai bine sa ii spunem si de provocare?
-Nee,lasa-l in pace ori cum sti ca e fricos daca i-am fi spus nu ar mai fi venit.
-Ai drepatate.Na hai ca m-am dus ne vedem maine pe la 22:00 o sa ne ia cam 2 ore sa
ajungem in B.L.Il suni tu pe Ben sa ii spui la cat sa ne intalnim?
-Da
Era deja ziua "excursiei".Era ora 21:00 iar baietii se pregateau.Pe la ora 22:00 au plecat
si au ajuns pe la 24:00.Baietii erau in fata cimitirului.Intrara si vazura cate o lumina
venita de la unele morminte.
-Haideti sa ii dam drumul,spuse Cris.
Baietii se plimbara si ajunsera la niste morminte vechi.Toti inspectau cand il auzira pe
Jon tipand.
-Ce e?Ce s-a intamplat?,strigara Ben si Cris.
-Nu stiu am simtit ca ceva ma prins de picior si ma trage.
-Hai nu te mai prosti o fi fost doar imaginatia ta,raspunse Cris.
Baiatul stia ca nu a fost imaginatia lui si ca ceva char la prins de picior dar a incercat
sa dea totul uitarii.Baietii s-au despartit si urmau sa se intalneasca peste cateva minute la
un stejar mare din cimitir.
Jon a mers la mormintele eroilor care au servit pentru patrie dar vedea ceva ce nu putea
explica.Vedea niste umbre negre care fugeau in fata ochilor lui.Dar credea ca din cauza
oboselii.Ma rog..a vizitat mormintele si apoi a plecat spre stejar.
In acest timp Ben vizita mormintele pionierilor cand vazuse si el umbre in fata ochilor.
Baiatul se sperie si se indreptase spre stejar.
Cris vizita mormintele indiene care pareau ca au o aura albastra magica.Isi intoarse
privirea si vazu 8 pietre funerare care aveau sus ca un cap de om.Apoi se apleca si privi
mormantul.Cand se ridica se uita in spate si inima incepu sa ii bata tare vazu doar 5 pietre.
Baiatul se grabi si el spre stejar.
Cand ajunsera toti se vedea pe chipul lor ca ceva nu este in regula dar nici unul nu
spunea nimic.Toti vroiau sa para curajosi in fata celorlalti.Baietii intrara si mai adanc in
cimitir pana ajunsera la mausoleu.Cris se dadu mare si se urca pe mausoleu,Jon il urma
apoi se urca si Ben.In timp ce vorbeau Jon spuse ca in mausoleu erau ingropati mai multi
copii ucisi cu sange rece.Cris se uita in jos si vazu o crapatura in mausoleu si le spusera si
celorlati.Ei isi pusera in minte sa plece ca nu au ce vedea acolo.Jon si Cris se dadusera primi
jos iar Ben statu sa se mai uite cand… dintr-o data Ben cazu la vreo 2-3 metri de mausoleu.
Baietii se speriara si incepusera sa o ia la fuga.Vedeau peste tot scheleti,cadavre desfigurate
si umbrele negre de care nimeni nu vroia sa spuna.Cand ajunsera la masina si aprinsera
farurile,4 copii plini de sange aparura la poarta.Baietii se speriasera si plecara.
Ei jurara ca nu vor mai intra in acel cimitir nicodata

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Feb 18, 2010 8:19 pm

“””NU SUNT RESPONSABILA PENTRU POSIBILELE TRAUME SURVENITE IN URMA ACESTEI POSTARI!”””
-Mamaaaaaaaaa!!!
Strigatul disperat al unei fetite de 8 ani alaturi de alarma de incendiu care se auzea inabusit de fumul gros din bucatarie o trezi pe Tracy. O mama vaduva. Tatal murise in urma cu 2 ani intr-un accident de masina care se petrecuse in fata casei. Tatal pierduse controlul masinii si intra in stalpul de langa casa familiei. Femeia declarase ca dupa moartea sotului ei fenomene ciudate incepura sa se petreaca in jurul casei. Totusi nimeni nu a crezut-o. Toti spuneau ca se datoreaza faptului ca a fost martora unui eveniment tragic. Tracy se ridica repede din pat si fugi sa isi ajute fetita,Madison, care era pe punctul de a lesina deoarece fumul ajunsese in camera ei si acum era foarte greu sa se respire. Femeia lua fetita in brate si reusi sa iasa cu bine din casa. Din nefericire o explozie cauzata de aprinderea buteliei de gaz de la parter le duse pe amandoua la pamant. Cativa vecini observara intamplarea si intre timp sunasera politia, salvarea si pompierii. Cand acestia ajunsera Tracy era deja la granita dintre viata si moarte. Au pornit de urgenta la spital, din nefericire pana ca sa se poata face ceva eroina isi pierduse suflarea. Madison a fost salvata. Insa psihicul ei era daramat. Fusese data spre adoptie. Nu la mult timp o familie o luase in grija ei. Viata merse mai departe. Un singur lucru Madison nu stia. Parintii ei erau acolo. Si nu ma refer la faptul ca doar in inima ei. Se auzira multe povesti despre faptul ca ea avea abilitatiile unui medium. Putea vedea, vorbi si contacta mortii. Insa asta ea a descoperit pe la varsta de 15 ani. Intr-o zi la scoala ea chiuli ca oricare alt copil odata in viata lui de la ora de chimie. Iata ca se gasi plimbandu-se singura pe holurile scolii. Admira pozele si trofeele din vitrina scolii. Multe amintiri ii reveneau . Fara sa isi dea seama un ingijitor absolut normal la prima vedere isi facu aparitia.
-Nu-i asa ca iti trezeste multe amintiri?
-Da….Bune si rele…La acea competitie a majoretelor nu am putut merge din cauza ca mi-am rupt piciorul incercand sa fac piramida.
Dar la scurt timp isi dadu seama ca ora se sfarsise. Niste colegi o vazura vorbind si intrebara:
-Cu cine vorbeai?
-Ah cu ingrijitorul. Pare foarte amabil.
-Tu glumesti?! In scoala asta nu am mai avut un ingijitor inca din anul 1852. Nu sunt decat doamnele de acolo!
Baietii isi indreptara degetele spre un grup de femei cu varsta peste 45 de ani care vorbeau.
Madison nu mai avea cuvinte. Zvonul despre fata care vorbea cu spiritele inca circula prin acea scoala. Termina scoala si liceul cu locul 2. La facultate intalni un baiat pe nume Drew. Cei doi se indragostisera si viata continua pana cand
sorry am gasit doar prima parte:D

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Feb 18, 2010 8:22 pm

Mirabela sa mutat impreuna cu mama ei intr-un oras nou...Pe drum sa simptit minunat,dar acolo nu avea nici un prieten sau vreo prietena...Asa ca sa confruntat cu cea mai jenanta situatie pentru cineva care se muta...Toti elevii erau organizati in grupuri,dar ea nu avea niciun grup.Era nevoita sa se plimbe singura...sa manance singura la cantina...sa-si faca temele singura...sa mearga la festivitati singura.Agonia asta a durat cam un an pana cand a venit un nou coleg in clasa lor.Si el era expus aceleiasi situatii...era lasat intotdeauna pe-afara.Mirabela ar fi vrut sa vorbeasca cu el si astfel sa-si faca si ea in sfarsit un prieten,dar fiind foarte timida se temea ca el sa nu-i intoarca spatele.De mai multe ori a incetcat sa intre in vorba cu el dar tot nu reusea.Dar intr-o zi si-a luat inima-n dinti si a inceput:
-Salut,eu sun Mirabela!
-Buna Mirabela,eu sunt Marian!Incant de cunostinta!
Apoi el ia intins mana in semn de prietenie iar ea a ramas fermecata de ochii lui ceocolatii si de zambetul lui stralucitor.
Din momentul acela ea nu mai era singura...se simptea atat de sigura pe sine...Nu dupa mult timp...la ultimul dans al Balului de iarna el ia cerut prietenia si au stat impreuna 2 ani...
La aniversarea lor de 2 ani el tot incerca sa-i spuna ceeva,dar ea nu-l asclta.Intr-un moment,ea a trebuit sa se duca la cutia postala sa aduca corespondenta,dar cand ajunge acolo...surpriza...Marian saruta o blonda...In momentul acela ea simptea ca realitatea este o oglinda care la sarutul acela sa crapat pentru ea.
-Nu credeam ca se va intampla asta,Marian..!spuse printre lacrimi Mirabela...si pleca in fuga...
In urmatorul an de scoala,Mirabela aproape ca nu a vorbit deloc,notele ei au scazut de la 9,90 la 4,38 si asa mai departe.La premiere ea a zburat deasupra podiumului si a povestit tuturor aceasta poveste si le-a mai spus sa nu mai povesteasca mai departe pentru ca cine o afla este condamnat ca in urmatori 2 ani sa nu mai fie cu nimeni sau sa fie tradat de cate ori va incerca sa-si gaseasca iubirea.Chiar este adevarat!!!In 2 ani am esuat continuu.Eu am aflat povestea de la bunica mea:))

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Feb 18, 2010 8:39 pm

Ea a spus ca cineva va muri din nou"
Seara era deja inceputa, cel mai bun moment pentru a spune povestiri cu fantome. Asta ar putea explica probabil efectul straniu pe care vorbele prietenului meu le-au avut asupra mea.
Cerul care se intuneca rapid dadea un iz aparte povestirii ei la fel ca si adierea rece de seara care imi mangaia pielea, facandu-mi parul sa se ridice.
Vorbea despre experientele unor oameni alaturi de care a crescut in Bicol.
"Ea?" am repetat, cu o spranceana ridicata. "Vrei sa spui femeia despre care mi-ai spus mai demult? Ceea despre care ai spus ca nu e in toate mintile?"
"Ce altceva am fii putut gandi?" a protestat. "Vedea lucruri stranii, lucruri pe care nimeni altcineva nu le vedea...fantome...altfel de spirite..."
"Si acum o crezi?"
"Cred ca incep sa credf ce a spus despre raul nostru. Chiar este blestemat."
"Blestemat". Nu mi-am putut abtine un zambet. Obiecte si locuri blestemate sunt clisee folosite peste masura. "Mda...si de ce sustii asta?"
"Nu rade", mi-a spus. "Niciodata nu am crezut cu adevarat in lucruri de acest gen. Dar s-a intamplat de atatea ori incat mi-e greu sa mai cred ca e simpla coincidenta."
"Ce s-a intamplat de fapt?"
"A inceput cu multi ani in urma, cu moarte a doi oameni - o mama si o fiica. Familia noastra le cunostea. Ploua torential in noaptea aceea si oamenii din satul nostru le-au avertizat sa nu treaca raul...nu era inca nici un pod si singurul mod de a-l trece era sa te aventurezi in ape tinandu-te de o sfoara ca sa eviti eventualitatea de a fii tras de curenti. Dar ea nu a ascultat avertismentele."
In mintea mea am vazut mama si copilul in fata raului. Le-am vazut in rau, ude si tremurand, curentii amenintand sa le traga in dedesupturi, vantul urland amenintator, mama luptandu-se sa se tina de franghie, copilul incercand sa se tina de mama.
"Curentii le-au invins in curand. Corpurile lor au fost gasite multe ore mai tarziu, purtate in josul raului.
"Aceste lucruri se intampla" am spus. "A fost Un accident."
"Da, probabil." S-a uitat la mine zambind trist. "Dar asta nu explica mortile care au urmat si cat de exact le-a prezis Gina - acea femeie nebuna."
"Toti s-au inecat in rau?"
"Nu, dar toate mortile au avut ceva de a face cu raul si cu mama si fiica care au murit acolo. Spre exemplu cazul mamei prietenei mele, Lita. Cu cateva nopti inainte de moartea ei, Gina a spus ca a uzit un tipat dinspre rau. Era un copil care tipa dupa ajutor. A spus ca aceasta insemna ca cineva batran va muri. Bine, poate nu cineva intr-adevar batran dar poate un adult. Adevarat, cateva zile mai tarziu, in timp ce isi spalau rufele la rau, mama Litel s-a prabusit brusc. Cateva minute mai tarziu era moarta. Doctorii au spus ca a fost un atac de cord, dar...
"Atacurile de cord sunbt una din cele mai comune cauze a mortii in tara la ora actuala"
"Da, dar gandeste-te la sincronizarea mortii ei! Si ti-am spus mai sunt multe altele. Cateva zile dupa aceea, Gina a auzit iarasi un tipat dinspre rau. De data aceasta era mama cea care tipa. Gina a spus ca un copil sau un adolescent va muri. Si intr-adevar asa a fost - verisorul meu. Avea epilepsie si in timp ce treceau raul, a intrat in convulsii subit. S-a prabusit si a fost purtat de curenti.
"Am inteles, deci Gina avea dreptate de fiecare data. Multi au murit langa rau. Unii au murit in conjuncturi misterioase iar altii pur si simplu s-au inecat.
"Si am auzit de la mama ca Gina a auzit iar mama tipand dupa ajutor doar cateva zile in urma. Cine va muri acum? Daca e cineva care imi este foarte apropiat de data asta?"
M-am zgait la ea si dupa expresia fetei ei, stiam ca se gandea la cineva din familia ei si la cei iubiti pe care ii lasase acasa.
"Oh, nu e nici un motiv sa te ingrijorezi" desi incepusem sa ma indoiesc eu insumi. Am mangaiat-o pe umar reusind sa mimez un zambet. "Poate ca sunt totusi doar coincidente, si a fost doar un noroc negru faptul ca a avut dreptate cu previziunile ei. De data asta s-ar putea sa greseasca."
"Sau poate de data asta toate explicatiile rationale sunt cele care sunt gresite." a spus ea cu un zambet pierdut.
Am zambit inapoi dar nu am reusit sa imi mai gasesc cuvintele.
Doua zile mai tarziu, cand mi-am gasit prietena singura in bucatarie, era tacuta si mintea ei parea sa fie in alta parte. Am intrebat-o ce s-a intamplat dar mi-a zambit numai in loc de raspuns. Un zambet ironic si rece.
"Gina a avut dreptate. Cineva a murit" a murmurat.
Am simtit cum imi tresare inima si am intrebat in soapta, nesigura de ce am rostit intrebarea. "Cine?"
"Fiul surorii mele prin casatorie. Deci ai putea spune nepotul meu.
Tot ce am putut sa spun a fost: "Imi pare rau."
"Se juca langa rau si apoi a disparut. Partea ciudata este ca unii din oamenii din sat au crezut ca vad un copil inecandu-se dar nu au dat atentie crezand ca este doar o parere, o impresie data de razele soarelui oglindite in apa. Numai daca ar fii luat ceea ce au vazut in serios, el ar fii fost inca in viata.
"Poate ca de aceea nu au dat atentie. Ceva i-a impins sa ignore copilul ce se ineca."
S-a uita la mine si am oftat.
"Sufletele mamei si fiicei care au murit primele sunt inca acolo pentru ca vor sa ii avertizeze pe ceilalti sa evite aceeasi soarta. Pentru ca poate....poate..." nu imi placea deloc ce aveam sa spun dar a trebuie sa admit "poate raul tau este blestemat."

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Joi Feb 18, 2010 9:56 pm

seara obisnuita de toamna , ploioasa , un tanar inbracat in negru pasea trist printre frunzele aurii purtate de vant , ca nimeni sa nu observe ca lacrimile lui cad o data cu picaturile de ploaie prefera sa stea in intuneric alaturi de luna ,strada era pustie , doar Robert isi pierdea timpul pe acolo , desi era frig , ceva mai rece il inconjura , era parca urmarit de o umbra , dar nu de umbra sa...
Pentru o secunda o adiere calda il strapunge , deschise pumnul unde se afla un bilet pe care scria " acesta seara este decisiva...ne intalnim acolo..." , baiatul lasa privirea in pamant si merse mai departe ...
Ajuns in fata portii de fier a cimitirului , baiatul simte 2 unghii pe gat , " nu o sa se intample auzi..."
- Oricum nu imi pasa de tine...doar..date !
Demonul se irita si striga :
-Nu , n`o sa te las prapaditule !
Demonul isi retrase usor mana :
-Ok ! apoi il apuca de camasa aruncandu-l in cimitir , baiatul lovindu-se cu capu` de o piatra funerara ... adormind .
Robert se trezeste buimacit de mangaierea unei tinere :
-Dar ce s-a intamplat ?
Tanara zambi inocent si copilaresc :
-Te asteptam ! Imi...imi pare rau pentru ... asta .
O lacrima i se ivi in ochi lui :
-Imi este atat de dor de tine !
Ea isi trecu` mana rece , dar inca fina si catifelata
-Si mie ... mereu te-am vegheat...
Baiatul spuse dezamagit :
-Insa nu`i nimic de facut ... Cateodata simt ca ma prabusesc , as vrea sa mor ca sa fim dinou impreuna , sa iti simt pielea calda si saruturile dulci .
Fata se incrunta putin si spuse :
-Nu!!! Niciodata sa nu faci asta m`auzi ?? O sa ne intalnim ... atunci cand va sosi vremea , nu sili timpul te rog , caci stiu ca totdeauna ma vei iubi ...Te`as imbratisa , dar ... o singura imbratisare de`a mea te-ar conduce spre moarte ...
Deodata o ceata densa se ivi , demonul casca plictisit :
-Bravoo!!! Replici din filme dramatice ... dar ce-ar fi sa trecem la actiune dragilor ? Fata este gentila , dar ce-ar fi sa-ti indeplinesc eu dorinta ?
-Ea nu isi va murdari mainile cu tine . murmura demonul ironic
Ea se ridica incet de pe piatra .
-Nu o face te rog !!!
Baiatul indignat spuse :
-De ce te rogi de el ?? Nu pot sa ...
Ea ii sopti usor la ureche " ahh` ai stricat totul ! "
Demonul Bufni :
-Fantomito te-am auzit . Si crezi ca o fantomita ca tine se poate pune cu un demon ca mine ?? Te inseli atunci scumpico !
El se indreapta spre ea furios , dar proiectia ei dispare si apare dinou :
-Haha nu poti face numic acum ! Nu te poti atinge de mine . spune ea scotand limba ca un copil .
Demonul spuse cu acea sclipire diavoleasca in ochii
-Ah` da ? Dar cu el cum ramane ? Esti doar un vant rece , fara viata , plictisitor , pe cand eu ... pot sa ma bucur de orice !Dragul meu stii foarte bine ca ceea ce s`a intamplat nu este posibil pentru toti, ar trebui sa te consideri norocos k esti aici vorbind cu ea ...
Atunci Robert spuse nervos :
-Ei bine nu ma mai consider ! Nu o mai iubesc ! Iar tu ... pentru mine nu insemni nimic !!!
Fata tresari iar demonul se infurie :
-Minti !!!
-Nu mint ! Am facut asta doar din distractie ca si ceilalti pusti din oras . spuse el cu un zambet prostesc in coltul gurii.
Fata i arunca o privire trista in timp ce se retrase incet in cavoul sau .
Demonul spuse cu un raset diavolesc :
-O dragoste ... zdrobita !!!
Baiatul spuse plictisit :
-Nu`mi pasa , aduti aminte inca nu m-am sinucis !!! Iar tu ... esti in dezavantaj .
Poarta din fier forjat a cimitirului se tranti cu putere in urma lui .
Ajuns in camera lui , se schimba si ofta obosit trantindu-se in pat . Deodata ochii lui aveau o sclipire neobisnuita , avand o idee .
Cobora jos , la subsol , scoase o cheie veche dintr-o haina ponosita si deschise o usa ce se afla in spatele unei oglinzi , acolo se afla jurnalul Isabellei , il deschise si observa ca pe prima pagina nu se intelegea nimic doar data de 13 septembrie , ciudat era chiar ziua in care era si el acum , ciudat ... caci pentru el nimic nu era ciudat , dadu` din umeri si continua sa rasfoiasca caietul , parea ca cu cat da paginile cu atat timpul descreste .
Vedea toate intamplarile , tot ce s`a intamplat , toata viata ei era acolo ... Scapa carnetul jos ducandu-si bratul drept la cap , mai precis la tampla , incepuse sa ametesca , tot ce i se intamplase ei era amestecat cu intamplarile lui ,nici nu mai stia in ce anotimp era nascut sau cum o cheama pe mama sa ...
Atunci cand vru` sa ridice carnetul , vazu` dedesubtul lui un inel ... era inelul pe el i l-a daruit de ziua ei . dar ce cauta aici ?? de ce nu l`a purtat ??? caci tot timpul il avea pe deget , insa in ziua accidentului...nu...acum a inteles tot .
Atunci cand el i-a daruit Isabellei acest inel la aniversarea ei de 17 ani , i`a spus ca acesta este semnificatia iubirii lui pentru ea ... in acea zi fata i`a spus ca fara iubirea lui... va muri...nimeni nu a stiut acest secret .
Un fulger zgudui incaperea , iar jurnalul se deschide dinou la prima pagina ...gata... acum stia ce are de facut ... Isi lua aceaiasi haina neagra din cuierul de la intrarea in casa , si porni prin ploaie catre cimitir . Alerga disperat prin gaurile cu apa , dar usa cimitirului era ... inchisa ... Dori sa sara gardul , dar pe masura ce urca pe gardul din fier gardul se inalta o data cu el ... In acest moment critic trebuia sa gaseasca o alta varianta de a intra in cimitir , singura modalitate de a intra ar fi sa sape un tunel , dar suna prea nebunesc si iar fi luat prea mult timp , sau ar fi putut sa doboare gardul , dar ... nu avea destula forta pentru un asemenea lucru ...
Era disperat ... daca nu reusea in seara asta , era pierdut pentru totdeauna , incepu` sa planca ca un copil caci nu ii venea a crede ca a ajuns pana in acest moment si tot aici se termina totul ... Isi baga mainile in buzunar ,dintr-un simplu instinct , si simti cheia de la acea camaruta ... dar ce sa faca el cu acea cheie ?? dar poate se potrivea ... deznadajduit incearca poarta , aceasta nu se deschide ,se hotara sa mai incerce o data escaladarea portii , era extenuat , caci era a zecea oara cand incerca sa urce aceea poarta blestemata . Hainele erau ude si pline de noroiul din baltiile de prin apropiiere , iar mainile reci si fortate ii alunecau pe fierul ud si ruginit , se prabuseste la pamant ... statea intins pe pamantul ud , iar picaturile de ploaie ii strapungeau fata extenuata . Cu greu se ridica si nervos arunca cheia in clanta de fier a portii , sper bucuria lui poarte se deschide cu un scartait prelung... Acesta se freca uimit la ochi , nu`i venea sa creada ... era imposibil .. de atatea ori incercase sa o descuie , de cate ori a urcat aceea blestemata poarta ... se uita la ceas , dar acesta statuse mult in loc chinuindu-se sa intre in cimitir ...grabit intra pe poarta cu gandul ca s-ar putea sa fie prea tarziu... intra in cavoul tinerei , acolo era intuneric aprinse un chibrit si il vazu` pe demon sprijinit de copacul sicriului spunand :
-Ah` buna ... nici tu nu ai somn huh` ??
Baiatul spune sec si ironic:
-Am venit sa iti tin companie ...
Demonul ii raspunse pe acelasi ton :
-Ador compania ta ... si stiam ca te vei intoarce .
Robert baga mana in buzunar :
-Tu mereu stii tot ... stiai si de asta ?? spune scotand din buzunar o data cu mana inelul.
Ochii demonului stralucea atunci cand zarea inelul .
-Sunt informat . Ea acum a pornit spre lumina . Da-mi inelul si pleaca !
-Se pare ca nu am incotro , nu pot face asta ... esti un nenorocit ! spune baiatul
Demonul zambi in coltul gurii :
-Mi s-a mai spus si in orice cas merci ! Acum pleaca pana nu ma razgandesc si da-mi dracia aia de inel .
Baiatul lasa capul in jos indignat si intinse mana :
-I-al... si ranit iese din cavoul fetei .
Demonul rade demonic:
-Ce tantalau... acum este al meu si il voi distruge ! Nici nu am ce sa fac cu asta doar daca il distrug vor fi si ei spulberati de pe aceasta lume . murmura demonul inchizand capacul sicriului si privi chipul fetei :
-Ohh` ce domnisoara draguta... pacat ca acum e o mortaciune ca si celelate .
Demonul pocni sin degete , iar in palma i se zari o flacara micuta , vroia sa arda inelul , daca facea asta puterea lui se marea , flacara se apropie usor de inel .
-Ah`dar ce naiba ?? Am zis sa arzi o data pentru totdeauna !!!
Spune demonul aruncand inel direct in mislocul flacarii , in locul unde inelul era se facu` o gaura iar flacarile nu il puteau atinge .
Demonul da din cap dezaprobator .
-Of of of ! se pare ca va trebui sa o ard pe ea mai intai .
Intre timp baiatul isi dadu seama de tot ce se petrece inauntru , cavoul avea un geam spart , ii veni o idee era intr-adevar dificil , dar stia ce avea de facut . Strecura mana prin crapatura geamului si cotrobai prin cosciugul tinerei , pana ce da de mana ei dreapta,demonul privea ispitit la inelul fals din mana sa , Robert ii baga inelul Isabellei pe deget ..demonul se intoarse furios si il stranse de gat :
-Ce credeai ca o sa scapi pustiulica ??? O sa arzi in focurile iadului !!
Tanarul se zbatea la fel si inima fetei . Isabella isi deschide ochii ca dintr-un somn greu si lung , se ridica instinctiva in sezut ... in timp ce demonul se lupta sa se strecoare incet pe usa , acesta alerga prin cimitir cautand un inger de piatra ,acesta avea in maini un topor puternic si gru incarcat cu energia fulgerelor , fata lua toporul si intra in cavou .
Demonul era acum deasupra baiatului savurand momentul in care ii va da lovitura de gratie , fata scoase un raset malefic si il paleste pe demon cu toporul sau , acesta scoase un ragnet cumplit , baiatul o ia pe fata de mana si fugira pentru a ajunge la poarta . Demonul se ridica intr-o clipita si ii urmari strigand :
-Nu veti scapa de minee !!! O sa zaceti in focurile iadului !!
-Trebuie sa scapam de el ! zise fata
-Stiu eu cum ! Tu sari gardul ! spun Robert
-Dar ce ai de gand sa faci ??? intreaba fata tremurand
-Dute!!!Un singur lucru ii poate omora , ii poate slabii ,fara hranu ....nu poti supravietui ... oricine ai fii . O sa il inchidem aici ca sa nu mai aiba hrana ! zice el aratand spre acel loc .
-Nu gandesti ??? El poate fi oriunde . spune ea continuund a tremura , caci deja era foarte uda si rece .
-Nu este adevarat daca vede ca este respins , nu va mai fi nicaieri , va putrezi unde .. unde te-am asteptat eu .spuse fata nervoasa
Demonul se apropie de tanar si il priveste gales :
-Acum esti al meu!!
Dar Robert nu mai avea nici-o teama ...atunci demonul lua cea mai groaznica infatisare
-Ce e copilas ? Ai adormit in picoare ? Ti-e frica nu`i asa ?
-De tine ?? Ce gluma !
Demonul se infurie si stiga :
-Nuu nuu nuu!!
Si se facea si mai hidos din ce in ce luindu-si forma sa reala , dar baiatul era prea rece pentru a se ingrozii . Atunci demonul a inceput a isi pierde puterile si a se micsora din ce in ce mai mult .
Cimitirul arata groaznic , norii erau rosii ca si baltiile , atunci ceva neobisnuit s-a intamplat , mainile celor ce se odihneau acolo se intindeau se ridicau incet , incet... era inconjurat de bietii oameni .
-Dar daca voi sunteti aici inseamna ca eu ...murmura demonul pe un ton neajutorat .
Demonul s`a prabusit iar acum intra in putrefactie , ca un corp uman , doar ca ... era diferit carnea era neagra iar sange ... nu avea...
Si`ntr`un minut nu mai ramase din el decat praful avea cam varsta adunata a tuturor oamenilor ce au zacut acolo...
Oamenii se intrebau acum ce s`a intamplat defapt cu ei..DACA AR FI POVESTIT "POVESTIOARA" ASTA CUIVA AR FI fost bagatzi la spital de deficientze mintale .
ce aveau e sa faca acum? cum aveau ei sa se intoarca la familiile lor daca aceia stiau ca ei sunt morti ?nimic nu avea logica .
Ei bine se vor intoarce pentru ei timpul a fost dat inapoi , iar fiecare se intoarce la viata lor banala si obisnuita .
La fel si cu fata care dupa ce toti oamenii s-au retras si au uitat ca prin miracolul iubirii totul il imbratisa oe baiat fericita . Cei doi au pornit spre casa fericiti , fata spuse :
-Nu imi vine sa cred ca este adevarat ... parca ar fi un vis ...
-Dar chiar este...spuse Robert,privind`o siret..De acum incolo niciodata sa nu`l mai dai jos de pe deget

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de FyZzY la data de Mar Feb 23, 2010 10:04 pm

Fenomenul fantomelor nu a ocolit nici tara noastra.Dintre toate "povestile" legate de acest
subiect,cel mai mediatizat a fost cazul petrecul intr-o comuna din judetul Harghita.O
tanara de 17 ani ,de etnie rroma,s-a spanzurat in podul casei sale la cateva zile dupa Rusalii.
Fiind foarte apropiata de preotul satului,copila i se plangea acestuia foarte des ca parintii
nu o lasa sa invete si ca vor sa o marite.Disperarea a cuprinso incetul cu incetul,cu atat
mai mult cu cat se indragostise de un adolescent din Cluj,care a parasit-o cand a aflat ca e
tiganca.Fata dorea cu tot dinadinsul sa depaseasca limitele etniei din care facea parte,dar
nu a fost lasata,asa ca la un moment dat a abandonat lupta cu parintii sai si si-a pus capat
zilelor.
In tot satul se vorbeste si astazi faptul ca fantoma copilei a inceput sa bantuie casa
parintilor la nici 6 saptamani de la moartea ei,umplandu-i pe parinti de groaza,dar si pe
apropiatii acestora.Acestia spun ca o auzeau adesea plangand,mai ales noaptea,iar cand se
indepartau ingroziti, in directia de unde venea vocea vedeau doar un caine.
Parintii fetei au ajuns sa le fie frica sa ramana singuri in casa cand se lasa bezna,chemandu-si
rudele sau cunostintele pentru a petrece noaptea impreuna.La un moment dat bietii parinti
s-au prabusit psihic in asemenea hal,incat si-au vandut casa si s-au mutat in alta localitate.
Alti 2 vecini si-au vandut casa la randul lor,si un al 3lea care se apucase sa construiasca un
imobil in apropiere,s-a lasat pagubas,afirmand ca nu-si va mai termina casa pentru ca ii efrica
sa se mute acolo.
Chiar daca s-au "desprins" de locul blestemat,cosmarul nu a incetat pentru nefericitii parinti.
Mult timp dupa aceea ei nu au mai avut curajul sa doarma noaptea,pentru ca abia se puneau in pat si
fata le aparea imediat in fata ochilor,imbracata intr-o rochie alba,promitandu-le ca in curand
ii va lua pe toti cu ea.
Nici in prezent nu se cunoaste cauza acestor vedenii care au persistat mult timp,noapte
de noapte.Daca fantoma fetei nu a existat cu adevarat,atunci care ar putea fii explicatia?
Poate fi vocea remuscarii din sufletele lor,efectul caderii psihice totale,sau o simpla superstitie.
Un lucru este insa cert:atunci cand intre tine si o persoana foarte draga s-a produs o ruptura
de genul celei povestite mai inainte iar acea persoana moare brusc,consecintele pe plan
psihic si mental pot fi dramatice.De atunci si pana la a pune totul pe seama unor fenomene
paranormale,nu mai e decat un pas

FyZzY
VIP
VIP

Mesaje : 188
Data de inscriere : 07/12/2009
Varsta : 96

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: POVESTI de GROAZA

Mesaj Scris de Continut sponsorizat Astazi la 4:10 pm


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 2 1, 2  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum